Treceți la conținutul principal

Postări

Doamna sufletului meu m-a învățat că...

Fiecare persoană ce vine în viața noastră este o oglindă şi un învățător, iar scopul lor este de a ne ajuta să vedem aspectele asupra cărora mai trebuie să lucram.  Am înțeles asta când am reîntâlnit-o pe doamna dirigintă. Strălucea prin toți porii, iar zâmbetul ei viu colora totul în jur. Ştii acel zâmbet care te scoate din butoiul cu melancolie? Ei bine, dânsa îl poartă şi îl dăruieşte necondiționat oricui are nevoie.  Cuprinsă de emoții, ochii mei au cerşit o îmbrățişare pe care doamna Ana mi-a oferit-o înainte de a-mi aşeza cuvintele timide înaintea ei. Pur şi simplu ştia. Trecuseră 20 ani, dar înfățişarea dânsei aproape nu se schimbase deloc. Mă aşteptam să găsesc o doamnă trecută de 50 de ani, dar am întâlnit o femeie chiar mai tânără decât mine. Am întrebat-o în glumă unde ține ascuns elixirul tinereții şi mi-a zâmbit din nou spunând:  - Există Farmec în lume. Dacă ştii cum să-l tratezi, acesta îți oferă esențe minunate care-ți vor păstra sufletul şi trupul tânăr.  Mi-a captat atenț…
Postări recente

O lume mai bună dăruind şi primind cunoaştere

Vrei să schimbi lumea? Hai să o facem! De la idee la faptă e doar un pas.
Am o viziune care poate aduce beneficii pe termen lung şi totul se rezumă la un proiect, în spatele cortinei căruia este vorba de multă muncă, dedicare şi dorința de a aduce un plus în viața oamenilor. Astfel că, dacă ideea îți surâde şi poți contribui, nu ezita să-mi scrii.
Acest proiect începe de la o idee:



Ce-ar fi dacă ar exista un loc în care orice individ ar putea avea acces spre dezvoltarea propriilor nevoi sufleteşti? Un loc în care menirea fiecăruia prinde culoare prin educație.
Atenție, educația la care mă refer nu se rezumă doar la acumularea cunoştințelor generale, ci şi la dezvoltarea personală.
Suntem generații pline de răni şi bagaje inutile. Foarte mulți oameni trăiesc cu regretul că nu şi-au urmat pasiunile, iar acum pare a fi prea târziu pentru ele. Şcoala este un subiect închis, iar cursurile disponibile pun presiune pe timp şi necesită bani mulți.


Este nevoie de un loc unde fiecare să poată …

Incognito prin lume în nădragi de vedetă

  -Challenge me and I'll give the best I can. If i fail, I'll learn, but I will never lose.- 
Bun. Să zicem că sunt o "vedeată" cu moț în frunte şi vreau să fug în lume, dar moțul e-atât de mare încât aproape oriunde sunt descoperită. Sunt...hm, cine sunt? Nu, nu este o criză de personalitate, ci un exercițiu de imaginație. Ia să aleg un bărbat şi să gândesc ca o femeie. 😁 Adică fără noimă, dar cu rezultat. Cine să fiu? Mie-mi place de Elon Musk, dar omul ăsta nici măcar nu se consideră o vedetă. Să iau un "cântător". Îl iau pe...Fir-ar! Stai să-l sun pe soț să-l întreb. E al naibii de dificil să mă pun în pielea unui bărbat.
- Baby, zi-mi o vedetă de sex masculin în pielea căruia să mă pun.
- Justin Bieber.
(yup, îmi place o melodie de-a lui şi de-atunci mă chinuie)
- Râzi tu, râzi Harap Alb, da' eu chiar nu glumesc. Hai zi-mi unul mai select aşa.
- De ce nu mă întrebi de o femeie? Mă pui să aleg un bărbat? Ce joc mai e şi ăsta?
- Nu e, mă, niciun joc…

Spirit de observație, îndemânare şi amintiri reînviate

- Ce faci, iubito? - Împuşc păsări.- Păi nu iubeşti tu păsările?  - Stai relax că nu le omor. Gloanțele mele au tranchilizant.  - Ei da! Şi pentru ce le aduni?  - Să le-aduc aici în Bayern. 😁  - Pentru?  - Păi, mă, nemții au inventat jocul ăsta, da' n-au umplut câmpurile cu prepelițe. Cum vine asta?  - Baby, ce tot zici acolo?   - Iubitule, peste tot aici sunt căpuşe. Am citit că inamicul lor numărul unu sunt prepelițele. Măcar aşa virtual să le adun cumva.  (O palmă peste frunte, ochii cruciş, o izbucnire-n râs şi moaca mea mirată.)  - De ce râzi?  - Inamicul sunt bibilicile, nu prepelițele.  - Fir-ar!  Ok, hai să-ți zic defapt care-i treaba. Mă JOC PREPELIX PANO. L-am găsit şi nu mă mai pot dezlipi de el.  - Păi?  - Hai să vezi. 

- Wow!   - Îl ştii?  - Nu cred că există cineva care n-a jucat Prepelix prin anii 2000. 
Eh, uite-aici m-a făcut soțul să-mi verific existența. Serios, chiar n-am jucat Prepelix fiindcă tehnologia îmi era străină, iar accesul mi-a fost automat restricționat. Realizez a…

Când am cunoscut marea...

"- Mi-e dor de mare... Îmi place la mare că eşti curat tot timpul. Marea te spală...
- ...şi e sărată, nu? Marea te spală şi te sărează.
- Tu ai fost vreodată la mare?
- Nu, dar am visat c-am fost. Într-o zi mi-a intrat nisip în ochi şi am plâns toată ziua.
- Şi când ai intrat în apă ți-a trecut.
- Da şi am visat o căsuță de paie pe plajă în care o să stau şi iarna şi vara.
- Şi mai e cineva în ea?
- Suntem numai noi. A, şi marea!
- Păi şi nu plouă în căsuță când e furtună?
- Când e furtună intrăm noi în apă şi ne plimbăm pe val..." (Vama Veche- Dragostea) 
- Hai să mergem la mare!
- Aşa...pe nepregătite?
- Da, chiar aşa.
- Este ca o evadare?
- Da, fugim de lume şi ne ascundem în mare.
- Păi şi unde la mare mergem?
- La Mamaia.
- Este frumos acolo?
- Da. Este locul perfect unde să faci cunoştință pentru prima dată cu marea.
- Povesteşte-mi, cum este la mare?
- Vei vedea curând, iubito!
....

Am ajuns. Este atât de frumos! Nisipul îmi gâdilă tălpile, iar briza mării mă atinge…

Gaşca iepuraşilor duşi cu pluta

Zilele trecute bântuiam hai hui pe internet şi-am ajuns până la Intercom Film  unde l-am găsit pe el.


Îl cheamă Peter şi are puteri magice.
 De exemplu, pentru mine a avut puterea de a mă face ca el şi m-a teleportat înapoi în timp în Grădina Copilăriei.

A fost odată, demult,  pe când copilăria era presărată cu multe ghiduşii, un grup de iepuraşi alungați din locul în care obişnuiau să se joace, pentru că un om mare puse popire pe spațiul verde pentru a-şi parca maşina acolo. Dar prin acest gest omul îşi bătuse cuie-n talpă deoarece Peter, Mihăiță, Alex, Ovidiu şi Johnny, erau departe de a fi nişte iepuraşi obedienți, fricoşi ori care să se culce pe-o ureche.
Aceştia eram noi, cinci prieteni năzdrăvani.
Locul de joacă ne-a fost furat, aşa că ne-au sărit morcovii şi-am pornit la atac.


Întâi de toate, ne-am dus într-un loc ferit de ochii şi urechile vrăşmaşilor pentru a ne putea juca şi pentru a face un plan în linişte, dar moş Dudac şi baba Cloanța au apărut de nicăieri începând să aru…

Fiecare femeie merită mai mult decât culoare

Fiecare femeie este deja frumoasă și fiecare femeie poate fi chiar mai frumoasă!

Studiile recente demonstrează importanța machiajului. Acestea susțin că atunci când machiajul este purtat în mod regulat, oamenii se pot încrede în tine şi te plac mai mult. În timp ce majoritatea oamenilor preferă aspectul natural, nu există nici o negare a modului în care machiajul a transformat aspectul multora, fie că este vorba de o femeie sau de un bărbat.
Machiajul are puteri magice care fac ca aspectul să fie mai bun sau mai rău, în funcție de ceea ce transmite.
Se pare că oamenii au purtat machiaj din timpuri imemoriale, înapoi în zilele oamenilor de peșteră din Neanderthal. Potrivit unui raport de la Telegraph UK, oamenii de ştiință au descoperit o serie de pigmenți gălbui şi roşii sugerându-se ca au fost folosiți ca produse cosmetice în antichitate.  Într-un raport Sunday Times, Arnaud Aubert, psiholog experimentat și profesor asociat la Departamentul de Neuroștiințe al Universității François-…