Creând prietenii prin râsete și jocuri distractive
Unde se mai nimerise, domnule dragă, să stai țintuit în apartamentul hotelului taman în luna lui cuptor, taman în concediu? Ne uitam zgribuliți unul la altul, eu și soțul, istoviți de-atâta activitate fizică, adică genoflexiuni și flotări, și ne întrebam ce-am mai putea face pentru a alunga starea de confuzie în care ne băgase vremea mohorâtă. Și vremea asta, fir-ar ea, venise așa pe nepusă masă pentru a ne scoate la iveală că nu ne duse mintea să cărăm după noi ceva jocuri. Măcar un set de cărți, s-avem cu ce ne pedepsi. Ne băgasem la un ȚOMANAP, la o Spânzurătoarea, un Fazan, Avioanele, Mima, dar deja creativitatea noastră scădea vizibil. Ce-i drept, plictiseala începuse a ne trage-n mrejele ei denaturate, smulgându-ne din starea deplină de mulțumire sufletească. Ce zen eram cu soarele-n ochi și ce demoni flămânzi era cât p-aci să devenim. La un moment dat auzirăm, dincolo de ziduri, printr-una din camerele alăturate, hohote de râs ce ne băgau de-a dreptul în depresie. Începuse...