Fericire totală de la prima gură de cafea
Era dimineață și toate viețuitoarele se treziseră înaintea mea, așa cum se întâmplă de obicei. Cafeaua mă aștepta călduță pe măsuța de lemn de pe terasă, fiul cel mic era fericit printre jucării, fiul cel mare fugise zglobiu spre școală, iar mie îmi era somn. Zburătoarele mă strigau reamintindu-mi că zeama aromată se va răci. Chiar și-acum mă cheamă mereu să-mi cânte, fiindu-le drag zâmbetul pe care mi-l provoacă atunci când timpanele-mi sunt mângâiate de glăscioarele lor. Dar în acea dimineață de vară totul părea diferit. În ciuda faptului că razele soarelui păreau să bată destul de puternic, aveam senzația că este iarnă, și cum frigul nu mă încântă, am pus o pătură pe spate și-am început a bea din cafeaua "călduță" pentru a mă încălzi nițel, dar aceasta se răcise. În depărtare se puteau zări munții împăduriți al căror verde în diferite nuanțe mângâie ochii oferindu-le un tablou rupt din basme, iar acolo unde cerul se contopește cu pădurile parcă norii șușotesc co