Vrei să te muți la mine?
Într-una din acele dimineți telefonul stătea pe masa din sufragerie alături de un ceai cald și o mie de gânduri îndreptate spre el. Ar fi fost poate nepotrivit să-l sun ori prea grăbită vocea mi-ar fi luat-o înainte certându-l pentru liniștea ce dansa bezmetică alături de zgomotul din minte ce-aproape ieșea prin urechi. Emoțiile și teama își împreunau mâinile, iar eu stăteam întinsă pe canapea așteptând ca el să facă primul pas. "De unde această lege invizibilă ce mă împiedică să-mi urmez sufletul? De unde piedicile pe care le pun în calea inimii ce-mi strigă disperată să nu mai aștept?" Observasem uimită cum ochii mi s-au deșteptat din somn înainte ca ceasornicul să anunțe venirea zorilor, iar cafeaua își aștepta rândul după cum i-am promis. Fiecare lucru din casă părea să aibă ochi ce priveau insistent spre telefon. Nu știam dacă așteptau la rândul lor sau dacă mă-ndrumau în vreun fel să apelez primul număr din telefon. Dar dacă doarme? Dacă îl deranjez? Dacă nu-i