Vrei să te muți la mine?

Într-una din acele dimineți telefonul stătea pe masa din sufragerie alături de un ceai cald și o mie de gânduri îndreptate spre el. Ar fi fost poate nepotrivit să-l sun ori prea grăbită vocea mi-ar fi luat-o înainte certându-l pentru liniștea ce dansa bezmetică alături de zgomotul din minte ce-aproape ieșea prin urechi. Emoțiile și teama își împreunau mâinile, iar eu stăteam întinsă pe canapea așteptând ca el să facă primul pas. "De unde această lege invizibilă ce mă împiedică să-mi urmez sufletul? De unde piedicile pe care le pun în calea inimii ce-mi strigă disperată să nu mai aștept?" Observasem uimită cum ochii mi s-au deșteptat din somn înainte ca ceasornicul să anunțe venirea zorilor, iar cafeaua își aștepta rândul după cum i-am promis. Fiecare lucru din casă părea să aibă ochi ce priveau insistent spre telefon. Nu știam dacă așteptau la rândul lor sau dacă mă-ndrumau în vreun fel să apelez primul număr din telefon. Dar dacă doarme? Dacă îl deranjez? Dacă nu-i mai plac? - mă lovea din plin pesimismul pe care-l detestam cel mai mult. Și totuși primul instinct mă-ndreaptă spre telefonul care ședea acum în palma ușor tremurândă cu ecranul luminat și numele lui afișat înainte-mi. Tremur. Tremur? Ah, nu, telefonul vibra. ”1 mesaj necitit”. Era de la el.

 ”Bună dimineața, iubito! Presupun că încă dormi, dar gândul spre tine mi-a zburat din vis. Erai alături de mine, dar m-am trezit strângând perna în brațe. Te invit să ieșim spre seară la o promenadă pe malul Siretului cu plecare din Parcul Trandafirilor. La ora 18. La salcia lui Bacovia. Doresc să-ți fac o propunere pe care sper din suflet că nu o vei refuza. Fără să mai vorbim până atunci. Aștept răspunsul tău. Te pup!” 

Inima începuse să-mi lovească pieptul sărind în sus de bucurie. Reușisem să-i răspund că accept, dar uitasem să-i dau bună dimineața, să-i trimit pupici, îmbrățișări și inimioare, așadar telefonul lui probabil bârâise de cinci ori la rând. 

Hm, oare ce propunere ar dori să-mi facă? Ah, da! Indiciul este în mesaj. Cu siguranță vrea să mă întrebe dacă accept să ne mutăm împreună. De când aștept asta! De când? De două luni, mai exact din prima clipă după ce l-am cunoscut. - ca de obicei gândurile nu se mai opreau, dar începeau să prindă forme optimiste. Mă liniștisem, iar cafeaua aștepta să-mi îndeplinesc promisiunea ca în fiecare dimineață, iar razele soarelui apăruseră și ele pe terasă zâmbind alături de mine înaintea unei zile pe care aveam să o păstrez în cufărul cu cele mai frumoase amintiri, pentru toată viața. 

Începusem să-mi imaginez felurite modalități în care mă va întreba și răspunsurile frumoase pe care i le voi fi oferit, dar la un moment dat cafeaua mă întrerupse din repetiții spunându-mi că aș putea să-i pregătesc ceva special. Bine, nu cafeaua, gândurile. 

Știam ce: o brățară personalizată pe care să fie răspunsul meu: ”Alături de tine mereu!” Speram doar că se poate face destul de repede. Ca niciodată am fugit atunci spre centrul de cadouri personalizate, împiedicându-mă în graba mea pe scările blocului, mulțumind divinității că nu mă văzuse nimeni. Alergam alături de cafea, iar cafeaua râdea și ea. 

Ajunsă la centrul de cadouri personalizate, am fost întâmpinată de o doamnă drăguță căreia gâfâind i-am spus tot ce-mi doresc, însă aceasta a mărturisit că are multe comenzi în derulare și cel mai devreme brățara poate fi gata peste două zile. De-ar fi putut mi-ar fi căzut cerul în cap și pământul mi-ar fi fugit de sub picioare, dar am fugit eu în locul lui neacceptând vreo înfrângere. Se făcuse deja ora douăsprezece la amiază și niciun centru nu avea destul timp la dispoziție pentru cadoul meu. O ultimă încercare-mi trecuse prin minte. Așa că m-am îndreptat spre doamna drăguță de la primul centru de cadouri propunându-i ajutorul meu. 

”Doamnă, vă rog mult, lăsați-mă să vă ajut astăzi la treburile pe care le aveți și în schimb doresc doar brățara gravată de care v-am spus mai devreme." Doamna a acceptat, dar eu habar n-aveam ce mă așteaptă. Făceam cu schimbul. Ba preluam comenzile, ba mergeam în spate la gravat, imprimat, laminat, etc. Între timp terminasem cafeluța. De fapt doamna făcea toate setările, iar eu trebuia doar să scot și să introduc plăcuțele dintr-un gravator cu laser și să bag foile pentru laminat. Trecuse o oră, două... și numai ce ochii-mi rămân atârnați pe geamul dinaintea mea. El se îndrepta spre mine, dar nu mă văzuse. Panicată m-am ascuns cumva după masa pe care era așezat gravatorul Bodor pe ecranul căruia apăsasem din neatenție habar n-am ce, dar începuse să graveze următoarea setare.

Bodor BCL-1610X

 Mă luase căldurile și neștiind ce altceva să fac, l-am închis rugându-mă în gând să nu-l fi stricat. Doamna observase liniștea, dar zâmbea în continuare clientului ce se nimerise a fi chiar iubitul meu. Îi dăduse ceea ce comandase și venise îndată să vadă ce s-a întâmplat. Ghemuită după gravator m-a găsit și a pufnit în râs. M-a trimis atunci Dumnezeu la cea mai înțeleaptă femeie pe care am întâlnit-o. A dedus imediat motivul pentru care mă pituleam, ținându-mi partea. 

- Draga mea, acum înțeleg graba ta, așadar hai să-ți arăt cum să faci setările pentru mesajul tău. - îmi spuse doamna Teodora cu chipul dumneaei blând ca al zânelor bune din povești. 

- Am închis brusc gravatorul și mă tem să nu-l fi stricat. - i-am replicat îngrijorată. 

- Nu l-ai stricat, draga mea. Și de s-ar defecta este încă în garanție. L-am luat prin Colop România.  

De-acolo am luat și ștampilele, și tușul pentru imprimante, mașina de laminat și sunt foarte mulțumită, dar mai ales de-acest gravator fără de care nu m-aș mai lipsi. Cei de la Colop oferă profesionalism, iar produsele de la ei sunt foarte rezistente. Dar acum, draga mea, fă-ți cadoul mult dorit și adu-l în față să ți-l împachetez frumos. 

Astfel că nu doar am păzit plăcuțele, ci am gravat singurică una și cea mai dragă sufletului meu. 

Se făcuse târziu și-mi rămaseră doar două ore până la întâlnire. I-am promis doamnei Teodora că voi reveni și grăbită am luat cutiuța de pe raftul cu produse alergând spre casă, unde în grabă m-am pregătit, iar după aceea am zbughit-o spre parc. 

El era acolo. Mă aștepta cu un buchet de trandafiri. Cutiuța nu o vedeam, dar știam că o are. 

Ne-am îmbrățișat printre sărutări și emoționată am primit florile și cutiuța. Am scos şi cadoul meu propunându-i să le deschidem amândoi în același timp. A fost surprins de faptul că am mers în același loc, gandindu-ne la același tip de cadou. Ei bine, așa cum mă așteptam, pe o brățară era gravat: ”Împreună mereu”, iar pe interiorul cutiuței scria: "Vrei să te muți la mine?" Mi-au dat lacrimile de bucurie, dar când am ridicat privirea el era galben la față. 

- Iubito, e drept că nu mă așteptam la așa ceva, dar ne vom descurca. 

- La ce, iubitule? 

Când mi-a arătat brățara am izbucnit într-un râs colorat de-am întors jumătate de parc cu privirile spre noi. 

Bijuterii argint Sefinni

În grabă luasem o altă cutiuță, dar nu am schimbat-o, ci am păstrat brățara în cufărul nostru de amintiri. 

Și-acum, după atâta timp, ne amuzăm de-această întâmplare care va rămâne veşnic în inimile noastre alături de cele mai frumoase momente pe care le-am scris împreună din prima zi în care ne-am cunoscut. 

Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2018/ Proba a opta - Colop Marking Solutions 

surse foto: Bodor.ro , Sefinni, Unsplash