Un munte virtual



Cuvintele mele se așezau mereu pe foi albe. Se îngrămădeau în mintea mea așteptând să fie eliberate indiferent de aspectul, intensitatea ori semnificațiile acestora, iar caietele întotdeauna le primeau cu drag, însă prea repede spațiul gol se umplea lăsând povești neterminate și începute în alte părți, pe alte foi, în alte jurnale care își ocupau treptat locul pe muntele din colțul camerei. Acest munte de cuvinte se mărea tot mai mult, uneori dărâmându-se, aproape imposibilă fiindu-mi misiunea de a organiza totul. Uneori anumite texte strigau după mine pentru a fi recitite, pentru a-mi reaminti clipele optimiste ori pentru a-mi dărui necesarul de-a zâmbi, însă cu toate semnele pe care le lăsam în carnete căutările deveneau obositoare. Neavând altă opțiune, am continuat să cresc muntele, dar la un moment dat internetul a bătut la ușa mea. Fără ”instrucțiunile” necesare, a durat ceva timp până când am descoperit că pot scrie pe un blog, dar când s-a întâmplat am creat un cont pe care aveam posibilitatea de a scrie ca pe un singur ”caiet” tot ce mi-ar fi trecut prin minte. Bizară mi se păruse înlocuirea pixului cu o tastatură pe care nu o stăpâneam. De-a lungul anilor, am creat câteva conturi, fiindcă habar n-aveam cum funcționează exact totul și  puneam parole pe care le uitam, inclusiv adresele de mail, dar la un moment dat am prins ideea, rămânând la un singur cont. Cu toate acestea, adesea mă trezeam întorcându-mă la clasicul scris pe foi, deoarece mă obișnuisem astfel, iar noțiunea de a fi blogger încă îmi era străină. Nu-mi amintesc toate denumirile pe care le-am folosit, dar știu că unul dintre ele a fost ”Baba și mitraliera”, pe WordPress, dorind ca pe acel blog să fi scris toate bazaconiile pe care le făcusem în copilărie. M-am răzgândit după cinci articole. De fapt nu eram hotărâtă ce subiect să folosesc pentru blogul meu. Pe Blogspot, chiar pe acest cont, am avut ”Secretele vieții” sau ceva asemănător, până mi-am dat seama că titlul e prea pompos și nepotrivit.    Aș putea spune că aventura mea în blogosferă a început atunci, dar în adevăratul sens al cuvântului a început cu aproximativ doi ani în urmă, când am reluat acest cont pe care începusem a scrie mai des. L-am modificat și l-am aranjat frumos, după bunu-mi plac. Am decis să folosesc propriul nume pentru titlu fiindcă a fost cel mai simplu, evitând astfel orice posibilă dizarmonie între subiecte și titlul blogului. Ca și aspect, am ales o temă care să aranjeze prima pagină într-un mod plăcut spre a împiedica afișarea întregului articol, lăsând doar o previzualizare din care cititorii să poată decide dacă doresc ori ba să citească totul. Am dorit ca acest blog să fie cât se poate de practic. 
După ce am hotărât ca activitatea mea în acest domeniu să fie mai serioasă, s-a întâmplat ca o prietenă să-mi povestească despre un concurs creativ de blogging, SuperBlog, în care m-am înscris fără să stau pe gânduri, iar astfel am aterizat printre bloggeri cu experiență, realizând că mai am multe de învățat despre cum se poate crește calitatea articolelor și mai ales numărul vizitatorilor. Știam că există domenii pe internet, auzisem despre acest termen, dar stând printre aceștia și citindu-le constatările, am aflat că un site bun are nevoie de SEO, printre care și un domeniu cumpărat care să ajute la extinderea blogului crescând șansele ca motoarele de căutare să ofere rezultate spre pagina mea. Din ce în ce mai mult mă gândesc să achiziționez un domeniu web .ro pentru a trece la următorul nivel, deoarece a început să-mi placă să scriu online, fie că scriu despre ceva anume, simple texte, cugetări sau versuri, tot ceea ce aleg să arăt celorlalți o fac știind că uneori cuvintele pot face ziua mai frumoasă, mai caldă ori mai specială cuiva. 


Recunosc că mi-ar fi plăcut să fi avut, cu ani în urmă, pe cineva care să-mi spună cum stă treaba exact cu blogurile și domeniile, dar în același timp m-am bucurat și mă bucur de ”muntele” de amintiri în care cotrobăi adesea pentru a redescoperi ce simțeam, cum gândeam și cum a evoluat modul meu de a scrie în timp. 
Ușor, ușor cresc și un munte virtual întrucât cuvintele se aștern frumos aici, acolo și oriunde doresc a fi scrise pentru a-și trăi libertatea. 




Articol scris în cadrul competiției SuperBlog, proba 11 - Domaz



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Călătorie forțată spre Paradis

Succesul are cărămizi - Cei trei purceluşi

Iubirea există în fiecare zi