Aventură în țara lui Brahman
ૐ Am căutat în sute de rânduri printre cele mai vechi scrieri, am hoinărit pe tărâmuri inexistente printre ființe inexplicabile, am coborât până în adâncul sufletului printre amintiri neștiute și tot nu am găsit înțelepciunea pe care o caut. Unii mi-au spus că iluminarea e dată doar oamenilor puri, iar eu le-am repetat că îmi doresc doar înțelepciunea de a trăi fără să am ce ierta, fără să îmi umbresc uneori zâmbetele cu tristeți, fără să mai deschid porțile unui trecut din care parcă am cules prea puțină înțelepciune. Se prea poate să-mi fi ridicat standarde cam înalte, însă este o parte din mine care mă roagă adesea să trec peste tot ce nu mi-a plăcut și să mă aventurez în prezent. Caut profunzimea momentelor care nu-mi vor aminti de nimic. Caut să am în simțiri viața, și râsul, și clipa de acum, unde să nu existe trecut sau viitor, ci doar prezent. Am obosit de-atâtea căutări în scrieri care mai mult mă năucesc! Am obosit să știu ce vreau fără să simt! Dis de dimineață un gând...