Călătorie forțată spre Paradis
În viață avem oportunitatea de a dezvolta un profund sentiment de noi înşine prin prisma tuturor experiențelor acumulate. Începem cu naivitate să ne aventurăm în căutarea Fericirii ce pare că stă aşezată undeva prin vreun colț de lume aşteptând să ajungem la ea când defapt dânsa îşi are locul în colțurile sufletelor noastre, acolo unde obişnuim să îndesăm multitudinea de sentimente strânse în timp, care au formă de amintiri ori visuri. Din păcate multe ființe umane au "darul" de a evidenția amintirile mai puțin frumoase care ajung să fie colorate în nuanțe palide ce îngrămădesc Fericirea ascunzând-o în adâncuri. Da, ştim deja că atunci când Trecutul ne bate la uşă nu trebuie să-i deschidem pentru că n-are nimic nou de spus, dar aici mă refer strict la toate amintirile care nasc şi hrănesc resentimente care umbresc ceea ce ne dorim cel mai mult: Fericirea. Ei bine, dacă tot mai vrem să deschidem uşa Trecutului măcar să o deschidem atunci când vine cu amintiri plăcut