Călătorie forțată spre Paradis

În viață avem oportunitatea de a dezvolta un profund sentiment de noi înşine prin prisma tuturor experiențelor acumulate.
Începem cu naivitate să ne aventurăm în căutarea Fericirii ce pare că stă aşezată undeva prin vreun colț de lume aşteptând să ajungem la ea când defapt dânsa îşi are locul în colțurile sufletelor noastre, acolo unde obişnuim să îndesăm multitudinea de sentimente strânse în timp, care au formă de amintiri ori visuri.
Din păcate multe ființe umane au "darul" de a evidenția amintirile mai puțin frumoase care ajung să fie colorate în nuanțe palide ce îngrămădesc Fericirea ascunzând-o în adâncuri.
Da, ştim deja că atunci când Trecutul ne bate la uşă nu trebuie să-i deschidem pentru că n-are nimic nou de spus, dar aici mă refer strict la toate amintirile care nasc şi hrănesc resentimente care umbresc ceea ce ne dorim cel mai mult: Fericirea.
Ei bine, dacă tot mai vrem să deschidem uşa Trecutului măcar să o deschidem atunci când vine cu amintiri plăcute care ne-au oferit sentimente de pace pe care Fericirea le serveşte la desert.

Zilele trecute bătuse domnul Trecut la poarta mea.
- Hai, deschide! - a insistat după ce l-am refuzat.
- Ce vrei, Trecutule?
- Păi...am venit să te bântui.
- Serios? Ai venit cu bagaje?
- Nu. Mi le-ai aruncat pe toate...
- Spune-mi ce vrei.
- Vreau să-ți arăt ceva şi să-ți ofer prăjituri şi ceai pentru Fericire.

Într-un final m-am lăsat convinsă şi i-am deschis să văd dacă într-adevăr are prăjiturele.
I-am oferit o cafea caldă cu lapte, după cum a cerut şi am povestit ca în vremurile de demult.

A venit cu amintirea unei călătorii forțate pe care v-o descriu în rândurile următoare.

Soțul meu a rezervat din neatenție un hotel în Grecia. Nimic neobişnuit. Doar că l-a rezervat în trei zile fără avion şi eram total nepregătiți. Aşa că am gonit spre Grecia cu maşina ca doi nebuni cu bagajele făcute în grabă şi o hartă, fără să avem habar ce ne aşteaptă.
Problema a fost că hotelul era în Rhodos. Că na, în Grecia ajungi imediat, dar până la "hăisa-n praznic" e cale lungă.
Ştiam că în Rhodos este Colossul, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, statuia aceea imensă care îl întruchipează pe zeul grecesc Helios. Şi da, recunosc că am omis faptul că nu mai există şi eram nerăbdătoare să o văd.

Ei bine, prin Bulgaria ne-am rătăcit de câteva ori pentru că panourile rutiere nu sunt prea bine puse la punct. Ele arătau ceva, harta altceva. Dar într-un final am reuşit să o traverăm şi-am ajuns în Grecia, doar că Rhodos pare că e la capătul lumii.
Ştiam că trebuie să luăm feribotul din Thessaloniki pentru că aşa văzusem pe internet şi după multe ore de condus, seara căutam portul ca doi zăpăciți. L-am găsit după mirosul mării, iar la un punct de informații aflăm cu stupoare că ruta Thessaloniki - Rhodos a fost anulată de vreo doi ani, cel mai apropiat port de unde ne putem îmbarca fiind în Alexandropoli.
Dă-i şi fugi încă vreo 200 km şi află că primul feribot spre Rhodos este a doua zi la 17:00, iar călătoria va dura 26 ore.
Am căutat la un chioşc o carte informativă cu toate hotelurile din Grecia şi-am reuşit să anunțăm că vom întârzia o zi.

Mulți aleg pentru prima vizită în Grecia oraşul Thessaloniki, iar noi am pornit forțați spre "coada curcubeului".

Trecutul mă priveşte pufăind țigara de foi şi-mi spune serios că n-a venit să-mi amintească de oboseala şi supărarea pe care le-am simțit atunci. Să merg mai departe axându-mă pe ceea ce am găsit în Rhodos.
Îl ascult şi merg mai departe.

Încă dinainte de a ajunge la țărm, Dănuța căuta în zare Colossul.

Da, nu râdeți, dar când am învățat la şcoală despre cele şapte minuni ale lumii, poza Colossului părea a fi reală. Ce, a zis careva că nu mai este? Oricum nu am dat prea multă importanță atunci.
Ei bine, trecând peste faptul că asemenea chestii nu sunt o noutate în viața mea, am reuşit măcar să-l fac pe Ionuț să se amuze înaintea naivității cu care îi spuneam bosumflată că puteau lăsa "ăia" măcar o talpă ori ar fi putut reconstrui Colossul, orice numai să-l pot vedea şi dincolo de poze.

Nu prea aveam habar ce-am putea vizita în Rhodos, dar harta insulei era pretutindeni. Chiar şi pe punguțe ori pe autobuz.
Fiind de unii singuri, fără ghizi, fără circuite bine puse la punct, am ales să mergem spre limba de nisip care desparte Marea Egee de Mediterană.

Mi s-a părut fascinant că pe o parte a insulei este o mare şi pe cealaltă parte alta. Am vrut să fim între cele două mări, dar am ratat o străduță şi-am ajuns să facem ocolul insulei ajungând astfel, fără să vrem, în Paradis.

- Ei bine? - îmi întrerupe domnul Trecut gândurile cu un rânjet larg.
- O, da! Am crezut că ai venit cu prăjiturele, dar... este ditamai tortul!

Insula Trandafirilor, Insula Fluturilor, Insula Şerpilor, Insula Rodiei, dar mai ales Insula Soarelui, aşa cum este descrisă de lumea întreagă, Insula Rhodos (cea mai mare din grupul Dodecanez) mi-a oferit intrarea în Paradis atunci când am ajuns în Lindos.
Frumusețea uimitoare a castelului acompaniată de priveliştea încântătoare asupra golfului Sf. Paul (locul unde se pare că a ajuns apostolul în anul 58 d.H.) te lasă fără glas.

Chiar dacă am "aterizat" în Rhodos ca doi naufragiați confuzi şi am ratat câteva locuri superbe, cel puțin nu am ratat Lindos şi plaja superbă cu apa-i smarald în care ne-am scăldat trupurile în fiecare zi. 

Am mai vizitat oraşul medieval unde ne-am plimbat printre ruine şi am cules mitul pe care Pindar, unul dintre marii poeți lirici ai antichității, îl menționează într-una dintre odele sale: Insula Rhodos a fost creată prin unirea zeului Helios cu nimfa Rhoda. 

Locurile pe care le-am ratat în Rhodos sunt: Valea Fluturilor, parcul Rodini, Insula Symi şi limba de nisip la Prasonisi, acolo unde este locul de întâlnire dintre Marea Egee şi Mediterană. 

Am promis că voi reveni pe Insula Soarelui, de această dată cu avionul, pentru a vizita şi aceste locuri. 

Pe Momondo am găsit ruta spre Rhodos fără prea multe bătăi de cap. Site-ul este organizat, uşor de folosit şi are şi aplicații mobile . 

❤ 

Chiar dacă am fost nepregătiți, vacanța în Rhodos ne-a oferit o experiență de neuitat lăsându-mi impresia că am găsit Raiul pe Pământ. 

Acolo unde Dumnezeu m-a încălzit cu soare, m-a mângâiat cu apă şi mi-a sărutat ochii prin priveliştea deosebită. 

Locul în care pacea sufletului renaşte şi pune stăpãnire pe tine ajungând ca şi după ani întregi să o poți simți prin intermediul amintirii. 

Uitasem de această întâmplare, iar Trecutul a înțeles că îl voi pofti în casa sufletului meu doar dacă vine să mă bântuie cu amintirile cele mai frumoase care coc prăjiturele pufoase pentru a-mi hrăni Fericirea. 

Nu susțin că Fericirea se hrăneşte doar cu dulciurile Trecutului.  Spun doar că, atunci când evadăm din prezent, avem posibilitatea de a alege căror amintiri le deschidem uşa. 

Cât despre amintirile neplăcute, pot spune că mi s-a repetat că acestea trebuiesc eliberate, dar am ajuns la concluzia că este imposibil pentru că Trecutul este parte din noi. 

Amintiri dureroase pot fi transformate în experiențe în momentul în care sunt acceptate şi înțelese. 

Eu le-am folosit pentru a crea poveşti care alinã suflete. 

Tu ce alegi să faci cu ele? 

- Mulțumesc pentru că mi-ai deschis poarta şi-ai înțeles că nu vin la tine pentru a te chinui, draga mea! - mi-a spus Trecutul zâmbind din tocul uşii, după care a plecat. 

***

Trecutul este parte din noi.

Prezentul este Acum. 

Viitorul este creat din Prezent. 

Iar Fericirea se află în noi. 

Ce să faci atunci când Trecutul vrea să îți fure Prezentul? 

Oferă-i o cafea caldă cu lapte şi foloseşte-l într-un mod constructiv în Prezent pentru a crea prăjiturele dulci şi pufoase. 

Cât despre Rhodos... eu am numit-o Insula Paradis. 

Tu ai fost vreodată în Paradis? 

Care este destinația care te-a făcut să te simți ca în Rai? 

Toate cele bune! 

Dana Codori.  

Articol cris pentru Sprin Super Blog 2018.

Sursa foto: www.prasonisilighthouse.com
www.olympicholidays.com
www.turnulluibabel.wordpress.com
www.rhodes-beaches.com