Gaşca iepuraşilor duşi cu pluta

Zilele trecute bântuiam hai hui pe internet şi-am ajuns până la Intercom Film  unde l-am găsit pe el.

Îl cheamă Peter şi are puteri magice.
 De exemplu, pentru mine a avut puterea de a mă face ca el şi m-a teleportat înapoi în timp în Grădina Copilăriei.

A fost odată, demult,  pe când copilăria era presărată cu multe ghiduşii, un grup de iepuraşi alungați din locul în care obişnuiau să se joace, pentru că un om mare puse popire pe spațiul verde pentru a-şi parca maşina acolo. Dar prin acest gest omul îşi bătuse cuie-n talpă deoarece Peter, Mihăiță, Alex, Ovidiu şi Johnny, erau departe de a fi nişte iepuraşi obedienți, fricoşi ori care să se culce pe-o ureche.
Aceştia eram noi, cinci prieteni năzdrăvani.
Locul de joacă ne-a fost furat, aşa că ne-au sărit morcovii şi-am pornit la atac.

Întâi de toate, ne-am dus într-un loc ferit de ochii şi urechile vrăşmaşilor pentru a ne putea juca şi pentru a face un plan în linişte, dar moş Dudac şi baba Cloanța au apărut de nicăieri începând să arunce cu apă rece după noi, făcându-ne cu ou şi cu oțet. 

- Plecați de-aici, urecheaților! De azi înainte ăsta este locul nostru. De mai veniți p-aci, jar mâncați! strigau moşnegii-n urma noastră. 

Ce să facem dacă nu să fugim din nou? Nu de frică, dar eram prea micuți pentru a ne lupta cot la cot cu cei mari. 

Singura şansă de izbândă era să punem la punct planul de atac, dar fară să ne pripim. 

Aveam loc în mijlocul drumului, dar şi de-acolo am fost izgoniți de către maşinile care circulau fără ezitare. Era un loc periculos pentru joacă, dar nimănui nu îi păsa.  

- Aşa ceva este inacceptabil! Este de nedescris această situație! Unde să ne mai jucăm acum? -am strigat nervoasă.

- Ar fi timpul să acționăm! - a completat Mihai. 

N-am mai stat să tocmim niciun plan. Cuprinsă de instinct, am smuls un smoc de iarbă cu tot cu rădăcină şi pãmânt, m-am pus la pândă după un copac şi-am aşteptat. 

- Da' ce vrei să faci cu iarba? - au întrebat curioşi amicii. 

N-apucară să primească răspuns când, poc! Iarba ateriză pe balconul moşului împrăştiind tot pământul cât colo.

Toți ne-am ascuns îndată pe după tufişuri hilizindu-ne pentru că "moşul a auzit clopotul fără să ştie de la ce biserică" şi se uita ca mâța-n calendar. 

Asta până când, nenea Roş Poctoş, apăru' de după colț şi-i apucă pe Ovidiu şi pe Johnny de urechi. 

Roş Poctoş era vecinul care-şi parca maşina pe locul nostru de joacă. 

- Ieşiți afară, năzdrăvanilor, ori le rup urechile ăstora! Prea v-ați cam luat nasul la purtare. - strigã furios nenea către cei rămaşi ascunşi. 

Hopa, apăru' şi moş Dudac amenințând de răsunau pereții caselor. 

 Cei doi iepuroi degeaba se chinuiau să scape din prinsoare, forța oamenilor mari era peste măsura puterilor lor. 

Nu-i puteam lăsa în ghearele inamicilor. Am ieşit de după tufişuri pregătiți de luptă, fiecare cu câte-un pumn de pietre.  

- Dați-le drumul acum, ori veți regreta! Am strigat din toți rărunchii. 

Moş Dudac şi nea' Roş Poctoş începură să râdă-n hohote. 

-Cine eşti tu, piticanie? Stai să te prind. De nu ți-oi rupe urechile...

 Asta m-a înfuriat mai tare. 

- Eu sunt Peter, iar ei sunt prietenii mei! De nu le dați drumul o s-o pățiți amândoi!

Dar moşii râseră încontinuu venind spre noi, până când o avalanşă de pietre se năpustiră asupra lor făcându-i să-i elibereze pe Ovidiu şi pe Johnny pentru a se putea apăra. 

Cum au fost eliberați cei doi, cum am luat-o la sănătoasa cu toții lăsându-i în urmă pe oamenii mari. 

- Cred c-am făcut-o de oaie de data asta. Zise Mihăiţă. 

- Ăştia doi o să le zică părinților noştri ce-am făcut şi-atunci să vezi belea. 

- Ne-au c-am prins cu mâța-n sac, dar  dacă tot am comis-o măcar să o facem până la capăt! Peter nu se dă niciodată bătut.  

Am aşteptat să vină noaptea şi întâi de toate ne-am dus la casa moşului Dudac şi a babei Cloanța unde-am început a le mânji toate uşile cu noroi, apoi le-am aruncat cu ouă crude-n pereții casei, după care am plecat la cules de broaşte. 

Nu de alta, însă oamenii mari trebuiau să înțeleagă de greşeala pe care-o făcuseră-n momentul în care s-au luat de cei cinci iepuraşi urecheați. 😁

Aşa cum ne-a dus mintea, aşa am făcut. 

Maşina domnului Roş Poctoş, a fost umplută cu broaşte râioase şi buruieni.

A doua zi, când au descoperit ce am făcut, moş Dudac şi baba Cloanța au încremenit. După ce ne-au umplut bine sacii şi-au înțeles că n-au sorți de izbândă cu noi,  au  decis să ne lase în pace pentru totdeauna, iar nea' Roş Poctoş, după ce a curățat bine maşina, a vândut-o unor străini, eliberând locul de joacă. Toți vecinii s-au adunat atunci mirați de invazia broaştelor, iar noi râdeam pe sub mustăți. 

Au bănuit cine au fost vinovații, dar n-au avut dovezi împotriva noastră. 

De-atunci, gaşca a fost cunoscută drept grupul celor duşi cu pluta şi oamenii mari ne-au lăsat să ne jucăm în pace şi voie bună! 

Aceştia am fost noi, iepuraşii zăpăciți, curajoşi şi devotați prieteniei adevărate. 

Iepuraşii care n-au acceptat să fie izgoniți pentru că oamenii mari au uitat că cei mici au nevoie să se joace într-un spațiu sigur. 

Aceasta este o povestioară reală din copilăria mea. 

Tu ai fost vreodată Peter Iepuraşul? 

Animația "Peter Iepuraşul"  este pentru întreaga familie şi data de lansare a filmului la cinema, în România, e pe 30 Martie 2018, iar ecranizarea este făcută după poveştile autoarei Beatrix Potter.

Articol scris pentru Spring Super Blog 2018. 

Toate cele bune! 

Dana Codori