Punctul în care Arta se unește
Frumos și dulce e visul ce-mi mângâie sufletul precum mâna caldă a unei mame iubitoare. În fiecare zi promisiunea lui devine din ce în ce mai clară și mai aproape de a fi împlinit. Un vis creat din multe bucățele de alte visuri născute de-a lungul timpului. Copil fiind l-am întâlnit pe Eminescu pe băncile școlii, iar pe Bacovia în Parcul Trandafirilor acolo unde-i salcia ce martor i-a fost ani la rând în timp ce pe foi îngălbenite așternea versuri din adâncurile ființei sale. Poeme ce m-au dus spre visare imaginându-mă în vremea când voi fi om mare. Mă vedeam pe-atunci alături de oameni ce împărtășesc aceeași iubire pe care la rându-mi o port în inimă, oameni îndrăgostiți de artă, indiferent în ce ramură a acesteia. Mă înconjor din ce în ce mai mult de astfel de persoane fiindcă inevitabil cine se aseamănă se-adună și îmi place să observ frumusețea din sufletul fiecărui artist pe care îl cunosc. Frumusețe care se-așterne în stilul scrisului, în modul de a picta, în felul de a cân