Dana Codori

Salut! Sunt eu, travel blogger, adică un om care scrie despre ceva. Locuri din lume, călătorii, alea, alea. Înțelegi? M-auzi? A, da, stai că scriu, nu vorbesc! La școală profa de română zicea să scriem până revine și-apoi ne punea să numărăm cuvintele. Dacă mai erau multe minute până la pauză, număram literele. De aia mă exprim mai bine-n scris decât în vorbit, că nu sunt un om multifuncțional, dar SUNT și-atât. Ah da, știu să mă și autosabotez așa că dacă-mi dau cu bâta-n nas în loc s-o dau în baltă, râzi și tu pe mut ca să nu te-aud, chiar dacă practic n-am cum să te-aud, dar din punct de vedere spiritual cică sufletele se-aud de la mii de kilometri distanță și tare mi-e teamă că cine știe... Dacă o fi adevărat? N-am auzit nimic până acum decât propriile-mi gânduri care și-acum fac zarvă în capul meu. Ce zic? Păi  o jumătate îmi tot repetă că Revelionul nu există, o jumătate se ceartă cu astea primele și cealaltă jumătate mă face să mă gândesc la Christian. Într...

Se apropie Black Friday și e timpul să scriu și despre această zi pe care din ce în ce mai mulți oameni nu doresc să o piardă fiindcă este ziua în care totul este redus semnificativ. Black Friday (din engleză Vinerea Neagră) este denumirea informală a zilei care urmează după Ziua Recunoștinței în Statele Unite , și care deschide sezonul de cumpărături de Crăciun. Termenul ”Black Friday” a apărut pentru prima dată în Philadelphia și a însemnat blocaje grele de trafic vineri, după Ziua Recunoștinței. Interpretarea modernă a acestui termen în limba engleză este mai pozitivă - este asociată cu idiomul ”în negru” (adică ”echilibrul pozitiv”, spre deosebire de ”în roșu”), ceea ce înseamnă că mulți vânzători ”vor fi în creștere” în această zi. Deoarece Ziua Recunoștinței este a patra zi de joi din noiembrie, Black Friday este în ziua de vineri de după ea, și are loc în fiecare an între 23 și 29 noiembrie. (info: wikipedia) ”Potrivit unui studiu GPeC, 7 din 10 români din me...

În Paradis m-aș duce, dar e prea devreme. În pat să dorm, să visez, să număr oi înainte...m-aș duce, dar iar e prea devreme.  M-aș mai duce undeva în State să văd cum e pe-acolo, dar mi-s mici copiii și până or crește cine știe cum o mai fi și ce-oi mai dori.  Am găsit alaltăieri un program de Work and Travel în Statele Unite ale Americii, de aia mă gândesc, dar iată cum ”the american dream” a zburat pe lângă mine. Păi de-oi fi știut acum câțiva ani direct spre într-acolo zburam.  Aș fi dat o vară de umblat hai hui pe un schimb de experiență?  Clar, dar stai. E un semi schimb de experiență, că m-aș fi dus doar eu.  Dar cum ar fi fost să fi venit în locul meu un americano vero?  Hmm, interesant, dar numai dacă l-ar fi întâlnit pe vărul Emi sau Emu cum îmi place să-i spun. Americanul s-ar fi distrat cu el până la extrem. L-ar fi dus la bungee jumping cu siguranță.  Așa este Emi. Dacă-i spui că viața-i gri, te pune imediat pe culoare s...

Privește-te în oglindă. Un spiriduș arată ca tine. Poate nu mă crezi, dar iată că aceștia există pe Pământ, printre noi, au chipul blând și sufletul mare, fac fapte bune pe tot parcursul anului, nu se laudă, nu așteaptă recunoștință, ci doar ajută din adâncul inimii.  Am primit de veste că este foarte simplu să devii un spiriduș. Tot ce trebuie să faci este să intri în contact cu Spiridușul Șef ,  Alexandra Timar   și să întrebi cum poți ajuta.  În perioada 12 noiembrie - 17 decembrie se desfășoară campaniile  ”Adoptă o scrisoare” și ”Crăciun pentru bunici” Din diverse motive unii copilași nu reușesc sau nu pot scrie o scrisoare pentru Moș Crăciun, iar aceștia nu merită să fie lăsați deoparte.  Alexandra: ”Anul acesta ne-am propus să ajungem la un număr mare de copii dacă e să comparăm cu cel de anul trecut, mai exact 1000… dar pare mic dacă luam in calcul cei 200 000 de copii din România care merg seara flămânzi la culcare, co...

Calitățile profesionale ale unui cadru medical nu se schimbă în funcție de haina pe care o poartă, dar percepțiile pacienților se pot schimba datorită aspectului pe care medicii îl au . Îmi amintesc groaza pe care o aveam când eram mică de fiecare dată când mergeam la o clinică sau la un spital. Nu memoram chipurile medicilor, dar halatele lor albe, cu buzunare mari din care mă așteptam adeseori să iasă vreun ac uriaș, cu inofensivul stetoscop atârnat la gât, îmi rămâneau fixate în memorie. Când medicul mă examina, de cele mai multe ori nu simțeam nicio durere și niciun disconfort mai mare decât aveam deja, dar îmi era foarte frică de el. Mereu doctorii serioși m-au speriat, fie bărbați, fie femei.  Am învățat în timp să am și mai multă grijă de mine, să nu mă lovesc, să nu mă rănesc, să nu mă îmbolnăvesc în niciun fel. Dar cum ”de ce ți-e frică, de aia nu scapi”, mi s-a întâmplat inevitabilul: o durere de măsea mă împingea spre medicul stomatolog. Nu mersesem ni...

Într-o zi însorită dintr-o vară târzie, pașii m-au purtat sub razele soarelui, alături de ramurile mărețului molid care mi-a șoptit blând să-mi ascult sufletul și să mă las îndrumată de acesta. Am închis ochii și am respirat adânc pentru a putea auzi vocea clară din interior ce mi-a spus jucăușă că undeva, într-un colț de pod, câteva culori, o pensulă și-un canvas îmi poartă dorul. Am urcat repede până-ntr-acolo unde ele mă așteptau liniștite, dar triste. Le-am strâns la piept pentru a-mi auzi inima în care bate eterna iubire ce le-o port, iar acestea s-au înveselit îndată.  Așezate frumos în grădină, m-am abandonat lor: mâinilor mele, pensulelor, canvasului, culorilor, naturii întregi, inimii și sufletului.  Toate au absorbit frumusețea din jur, iar păsările au pornit muzica de pe fundalul acestor clipe magnifice în care creativitatea a luat naștere pentru a așterne pe alb dorințe din adâncuri. Au trecut secunde, minute, ore în care mâinile mele au modelat, iar l...