Conferință Sano Vita - ”Sănătatea copiilor noștri”




Uneori mi se întâmplă să nu pot adormi, dar să visez cu ochii deschiși. Gândurile îmi zboară adesea în te miri ce colțuri ale lumii și urmez curioasă trasee imaginare. Aseară mă aflam undeva între vis și realitate, iar gândul m-a dus într-o clădire mare și foarte luminată unde era multă, multă lume. Aveam emoții și ronțăiam niște Fistic copt și sărat de la Sano Vita, ascunzând cojile în buzunarul sacoului sperând că nu va observa nimeni. În fața mea, dintr-un proiector, se reflecta pe un perete, deasupra tuturor următorul mesaj:


Sănătatea e darul cel mai frumos și mai bogat pe care natura știe să-l facă. 

– Michel de Montaigne



Deodată îmi aud numele și când privesc înspre vocea care mă chema, realizez că sunt chemată pe scenă. Dau repede punga de fistic domnului de lângă mine, înghit fisticul, trec cu mâna pe la gură sperând că-i totul în regulă și pornesc spre scenă zâmbitoare și încrezătoare. 
Aveam acum în față o sală plină de oameni. Părinți, viitori părinți, cadre medicale, specialiști în nutriție și alimentație și când mă uit mai bine îl observ pe domnul căruia i-am dat punga de fistic. Alături de el ditamai grupul de oameni aveau același semn pe ecuson ”Sano Vita”. Toate ca toate, dar dacă domnul avea la dispoziție produsele de la Sano Vita, de ce mânca fisticul meu? L-aș fi întrebat, dar cu toții așteptau să încep să vorbesc. Și-am început: 


Bună ziua și bine v-am găsit! Ne aflăm astăzi aici pentru a dezbate unul dintre cele mai importante lucruri din viața de părinte: Sănătatea copiilor noștri.
Numele meu este Codori Dana, am 30 de ani, sunt mama de doi băieței și am fost invitată în fața dumneavoastră în calitate de părinte pentru a vă împărtăși din propria-mi experiență și mai ales pentru a evidenția importanța unei alimentaţii corecte și efectul major al acesteia asupra dezvoltării fiinţei umane, fapt demonstrat în decursul ultimilor zeci de ani și de către diferite instituții precum Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Academia Americană de Pediatrie, NHS (National Health Service), CDC (Center for Disease Control SUA), etc., care au efectuat o multitudine de studii și cercetări în această privinţă.
Carlos Gonzales, autorul cărții intitulată ”My child wont eat”/ ”Copilul meu nu mănâncă” ne spune că în mod logic părinții, în special mamele, își fac griji pentru sănătatea copiilor lor, însă la mijloc mai este ceva: refuzul de a mânca. Care să fie motivul  ce transformă lipsa poftei de mâncare într-o problemă ce provoacă de multe ori mai multă îngrijorare decât tusea sau mucișorii? 
Pe de o parte mama are tendinţa să creadă, sau este făcută să creadă, că ea este vinovată: că nu a pregătit adecvat mâncarea, că nu știe cum să i-o dea ori că nu și-a educat copilul cum trebuie. Pe de altă parte tinde să o ia foarte personal, ceea ce provoacă suferință și frustrări. Dar prea puțin ni se spune că refuzurile copiilor au o foarte mare legătură cu diversificarea precoce şi alimentația neechilibrată. 
Pentru un bebeluș mama reprezintă totul. Este siguranţa, dragostea, căldura, hrana. În braţele dumneavoastră este fericit. Când vă îndepărtați plânge cu disperare, când are o nevoie sau o dificultate trebuie doar să plângă și mama apare imediat ca să o rezolve. În ceea ce privește mâncarea, copilul nu știe că a mâncat mai puţin sau mai mult decât zice în carte sau pediatrul, sau decât mănâncă fiul vecinei. El nu a auzit vorbindu-se despre calciu, fier sau vitamine. Nu poate înţelege că dumneavoastră credeţi că faceţi totul pentru binele lui. Doar simte. Şi până la o vârstă înaintată nu știe să explice ce simte.
Familiile și în special mamele suferă din cauza conflictelor referitoare la mâncare. Suferă foarte mult!
Povestea mea pe acest subiect începe în urmă cu 7 ani când am dat naștere primului copil, fapt ce m-a bucurat enorm. Recunosc că nu știam cu adevărat ce înseamnă creșterea copilului, bazându-mă pe falsa certitudine că voi primi tot sprijinul necesar din partea medicului pediatru și a familiei, mai ales în ceea ce privește alimentația copilului încă de la naștere. Dar nu a fost așa. M-am trezit ca în mijlocul unei jungle.  Încă din primele zile am întâmpinat dificultăți în a-mi hrăni copilul, iar lipsa oricărui suport din partea cadrelor medicale m-a condus la o cădere psihică. M-am speriat. Am crezut în acele prime zile că am comis cea mai mare greșeală dând naștere unui copil pe care nu știu cum să îl îngrijesc, iar sentimentul de neputință este groaznic. Îl iubeam enorm, pe el, micul om ce mă privea atât de încrezător și nu știa cât mi-era de teamă să nu îi fac rău. Mă simțeam copleșită. Îmi amintesc că nu știam cum să îl alăptez și am apelat la ajutorul medicului ginecolog-obstetrician care a monitorizat sarcina și cu ajutorul căruia am născut. La controlul de șase săptămâni i-am destăinuit că am foarte mult lapte, doar că nu reușesc să îmi alăptez bebelușul, iar acesta mi-a dat pastile de stopare a lactației pe care le-am luat după două luni, timp în care zilnic le țineam în mână și plângeam simțindu-mă între ciocan și nicovală: copilul nu stătea la sân, aveam dureri și ne chinuiam. Printre plânsete și depresie post natală am ajuns la momentul diversificării. După sfatul pediatrului, care uita mereu să verifice până și eczema de la dermatita atopică, am început diversificarea precoce la patru luni, în timp ce încă din acea vreme AAP (Academia Americană de Pediatrie), împreună cu CDC (Center for Disease Control SUA) și OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) recomandă insistent alimentarea exclusivă la sân și/sau cu formulă (lapte praf pentru sugari) până când bebelușul împlinește 6 luni. Nu vă voi enumera toate durerile și dificultățile prin care am trecut fiindcă bebelușul meu nu era deloc pregătit și refuza zi de zi mâncarea, iar eu insistam să-l hrănesc învinovățindu-mă, dar vreau să evidențiez în acest punct importanța acordării unei maxime atenții calității informațiilor pe care le primiți și mai ales să vă ascultați sufletul atunci când simțiți puternic că cei care ar trebui să vă ajute nu își dau interesul.
Datorită metodelor de diversificare din trecut, mamele sunt foarte perturbate când vine vorba de alegerea momentului diversficării alimentaţiei copilului. În trecut, mamele noastre au trăit într-o societate în care perioada de ședere acasă împreună cu bebelușul era foarte scurtă. La numai două luni jumătate ele aveau obligaţia de a se întoarce la serviciu, astfel încât erau totodată obligate să introducă bebelușului alimente. Acest lucru a condus la suferinţe digestive și imunologice asupra organismului. Auzim des sintagma “mama m-a crescut astfel și sunt sănătos/sănătoasă.” Ei bine, din păcate mulţi dintre acei copii, acum adulţi, suferă de boli iar pe lângă asta nu e necesară o boală gravă pentru a demonstra efectul alimentaţiei neechilibrate și timpurii asupra organismului. Printre efecte (**) se numără apariţia cariilor, răceli dese și constipaţii cronice. Le-am enumerat doar pe acestea trei fiindcă le-am bifat pe toate, urmând ca medicii, aici de față, să vă prezinte pe parcursul acestei conferințe efecte mult mai grave și devastatoare care se pot dobândi în urma unei alimentații neadecvate. Vă puteți închipui ce a fost în sufletul meu la fiecare control medical când puiul plângea nu doar de durere, dar și de spaimă. Odată, medicul pediatru stomatolog văzându-mă plângând, mi-a spus să încetez să mă simt vinovată fiindcă nu ne naștem învățați, dar putem învăța ca pe viitor să prevenim eventuale greșeli documentându-ne intens despre creșterea cât mai corectă a copilului. Ceea ce am și făcut. A fost momentul care m-a trezit făcându-mă să realizez că lipsa informațiilor și încrederea oarbă mă conduceau spre întâmplări nefericite. Copilul meu era cel mai important! Nu rușinea de a pune întrebări, nu teama de a contrazice. Pe lângă documentarea intensă de pe site-urile marilor asociații internaționale pentru sănătate și conferințe, am început prin a căuta un sprijin medical cu care să rezonez, care să îmi înțeleagă temerile și să mă ajute din suflet, fiindcă deși am trecut prin experiențe neplăcute cu unele cadre medicale, nu mi-am pierdut încrederea în medici. Astfel am găsit-o pe doamna Hermine Popescu*, medic pediatru specializat în nutriție și homeopatie, prezentă astăzi aici cu noi. Dumneaei m-a ajutat să-mi vindec copilul de constipație și dermatită atopică, totodată îndrumându-mă spre cele mai bune produse alimentare care să ajute la întărirea imunității copilului pentru a stopa apariția cariilor și a răcelilor.
Una dintre grijile mele în privința hrănii era diversitatea produselor de pe piață. Mă găseam înaintea unei vaste game de alimente fără să-mi pot da seama care sunt cele mai bune, însă doamna doctor m-a condus spre produsele Sano Vita, deoarece misiunea acestora este aceea de a educa oamenii în a consuma alimente sănătoase și de a-i ajuta sa își formeze deprinderi alimentare corecte, cu beneficii majore asupra calității vieții.
Sano Vita este o companie certificată ecologic RO-ECO-008 și aderă la standardele internaționale de management de mediu, calitate și siguranță a alimentelor.

Primele produse achiziționate au fost un borcan de ulei de cocos ecologic, o pungă cu  semințe de in și diferite fructe uscate printre care și smochine
Poate părea uimitor ce voi spune în continuare, dar după doar o săptămână de la începerea unei alimentații sănătoase, copilul meu rămăsese doar cu urmele căriuțelor și devenise nu doar mai vesel, mai jucăuș și vizibil mai fericit, dar timpul meselor nu mai era un coșmar. 



Proprietățile antimicrobiene, antibacteriene şi antifungice ale uleiului de cocos folosit pe pielea afectată a copilului, au condus la dispariția permanentă a dermatitei. Am continuat să folosim uleiul de cocos nu doar în preparate, ci şi în îngrijirea pielii. 




Semințele de in au fost de mare ajutor în combaterea constipației, dar și a răcelilor datorită acizilor grași Omega3 și bogăției de fibre din conținutul lor.




                                                                                                           


Iar fructele uscate, pe lângă faptul că ne-au încântat cu dulceața lor naturală, au fost și sunt în continuare sprijinul numărul unu în creșterea și menținerea imunității, grație vitaminelor A, C, B1 și B2, dar și bogăției în calciu, magneziu, fosfor, mangan și potasiu.

Am empatizat de la bun început cu viziunea Sano Vita care constă în a promova hrana sănătoasă pentru a asista la o îmbunătățire a sănătății românilor, și, mai mult de atât, Sano Vita este unul dintre factorii care participă activ la schimbarea în bine.
De 22 de ani această companie de familie, 100% românească, contribuie intens la o lume mai bună și mai conștientă de ceea ce mănâncă. Prin intermediul lor mă bucur de oportunitățile care există în cămara mea și beneficiez de nenumărate idei pentru o alimentație sănătoasă și, în același timp, gustoasă. Datorită produselor de o înaltă calitate, digestia copilului meu și mai ales sănătatea acestuia și-au revenit. Astăzi folosesc în continuare aceleași produse, magice aș putea spune, pentru întreaga familie, iar cu fiul cel mic nu am avut nicio problemă privind alimentația şi sănătatea acestuia datorită faptului că am fost pregătită din timp. Am încetat să mă învinovățesc pentru erorile comise datorită lipsei informațiilor, bucurându-mă doar de buna dispoziție din cadrul familiei.
  Este cunoscut faptul că primii doi ani de viaţă sunt o fereastră critică pentru promovarea unei creșteri fizice optime, dar și după această vârstă tot ceea ce putem numi ”greșeli” se pot remedia dacă efectele negative ale alimentației neechilibrate sunt observate la timp. Povestea mea este povestea multor mame.
În concluzie vă spun că rolul istorisirii mele este de a vă readuce aminte că ”prima bogăție a omului este sănătatea." (Ralph Waldo Emerson), prin urmare de obiceiurile din copilărie și adolescență va depinde cursul vieții la maturitate; așadar, alegerile sănătoase reprezintă temelia viitorului adult echilibrat. 
Dragi părinți și viitori părinți, întotdeauna informați-vă din cele mai sigure surse şi achiziționați produse de cea mai bună calitate! 
Știind că vă doriți tot ce este mai bun pentru copilul dumneavoastră, vă urez succes în luarea celor mai benefice decizii în tot ceea ce înseamnă creșterea și educația copilului/copiilor dumneavoastră! 
Toate cele bune!


Când am coborât de pe scenă m-am dus direct spre domnul căruia îi încredințasem punguța de fistic. Acesta a deschis pumnul unde ședeau cojile de fistic și mi-a spus: 
- Ce să fac dacă sunt bune? 
L-am înțeles și-am pornit spre standul Sano Vita să-mi procur alt fistic, după care au intrat copii în cameră și m-am trezit. Bine nici nu dormeam, dar m-am speriat și din instinct am ascuns punga de fistic sub pernă. Eh, așa sunt mamele! 




Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2018, proba numărul 14 ”Pledoarie pentru sănătate”- Sano Vita 





* nume fictiv 
** alte efecte ale diversificării precoce
- Probleme digestive: sistemul digestiv al bebelușilor nu este suficient dezvoltat până în jurul vârstei de 6 luni, de aceea, introducerea prematură a alimentelor poate duce la crampe, constipaţie, perturbarea florei intestinale, gaze în exces.
- Introducerea prematură a solidelor poate înlocui nutrienţii necesari dezvoltării, prezenţi în laptele matern/praf și atunci bebelușul va avea probleme de creștere în greutate, malabsorbţie de nutrienţi sau carenţe. 
Există riscul de a se îneca: nefiind sigur fizic pe acţiunile sale, nu își poate susţine  capul bine și nici poziţia în șezut, astfel, alimentele îi pot aluneca accidental pe gât, ei neștiind încă să mestece și având un reflex de supt foarte pronunţat. 
-  Diversificarea precoce poate duce la obezitate, alergii, boală celiacă (intoleranţă la gluten) sau diabet, deoarece organismul lor nu este pregătit să prelucreze noile tipuri de alimente și compușii lor.
 - Diversificarea precoce poate duce la scăderea lactaţiei mamei prin senzaţia de saţietate, , deoarece bebelușul nu mai continuă alăptarea la cerere atât de necesară în primele 6 luni de viaţă.

Surse de informare:
Sano Vita , World Health Organization (WHO/ OMS - Organizația Mondială a Sănătății) , Academia Americană de Pediatrie (AAP), National Health Searvice (NHS UK), ”My child wont eat” - Carlos Gonzales, Ghid ”Nutriția Copilului de la Naștere la Adolescență” întocmit de  Hadmaș Maria-Roxana (nutriționist-dietetician licențiat, specializat în Nutritie clinică și comunitară si doctorand în Stiinte Medicale, ramura Pediatrie),Codori Dana, Grigorescu Oana Ecaterina, Hosu Olga, Poștoacă Andreea.
Surse foto: SanoVita .ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

3 lucruri pe care le fac datorită unui blog neobișnuit

Cea mai frumoasă țară din lume pentru vacanța de vară

O lume mai bună dăruind şi primind cunoaştere