Dana Codori

    Te-am creionat din gânduri, atunci la început Făcându-te frumoasă, cum nimeni n-a văzut. Căsuță minunată, ești tot ce am visat De când citeam povești cu un regal palat. Te conturam adesea cu verde împrejur Cu ochii mari prin care să văd albastrul pur. Cămin născut din visuri ce adevăr devin  Ești locul căruia acum îi aparțin. E magic să cutreier din minte-n realitate Un drum clădit din visuri cu inima cântate.   Acest drum al visului devenit realitate s-a născut în sufletele multora dintre noi încă din vremea pe când eram copii și ne jucam ”de-a mama și de-a tata” pe undeva prin spațiul verde de la bloc ori pe ulița satului. Vizualizam în toată inocența noastră dincolo de ceea ce era real, făcând jocul să prindă magia momentului prezent împletit cu viitorul. Căsuța în care ne purtam jocul făcea ca în ochii noștri tufișul să fie o bucătărie ale cărei rafturi – crengi depozitau toate ingredientele necesare traiului de zi cu zi. Frunzele deveneau așadar z

Săptămâna trecută mă sună supărată o prietenă. ”Ce-ai pățit?”, o întreb agitată. Mă anunță tristă, și o înțeleg, că vrea să se apuce de renovarea acoperișului casei, doar că socoteala de-acasă nu-i ca cea din târg. După ce  economisise cât de mult putuse în ultimele luni, se trezise că pentru a-și pune acoperiș nou la o casă are nevoie de mult mai mult decât de țigle. Ea calculase un preț după cum îi spuse nu știu ce vecin, dar nu se interesase în amănunt despre ce este vorba. Nici nu-mi povestise nimic despre problema pe care o avea cu acoperișul, dar nici atunci n-a fost prea târziu. Dintre toate persoanele pe care le cunosc, Maria este cea mai încăpățânată. Întotdeauna vrea să facă totul singură, pe propriile-i puteri, dar nu înțelege că în anumite cazuri este nevoie de sprijinul cuiva. De cele mai multe ori caută sprijin după ce se frige, dar asta este altă poveste. Cum este singură și locuiește în casa bătrânească, îi este dificil să le drămuiască pe toate la locul lor.