Întâlnirea de gradul zero și dreptul la o vacanță liniștită
M-am întâlnit demult cu un cunoscut care m-a schimbat. Nu-mi era amic, ci unul dintre acei cunoscuți despre care crezi că știi totul, dar de fapt nu știi mai nimic. Semăna cu cel mai bun prieten pe care-l aveam, doar că era mai voinic. Fiindcă m-a oprit din drum, m-a strigat și s-a uitat lung și lat la mine, m-am gândit că, respectuos din partea mea, ar fi bine să mă opresc. Oricum nu aveam încotro. Era primăvară timpurie cu urme de zăpadă și soare cu dinți. Hotărâsem împreună cu jumătatea mea să pornim în prima aventură a noastră, astfel că ne trezisem cu noaptea-n cap pentru a prinde trenul de la ora 4 care avea să ne ducă spre prima destinație: Slănic Moldova. Fiind tineri, la început de drum, ne aflam încă în faza de pornire cu lingura și sarea în mâini. Prin urmare, de dragul economisirii, ne-am luat în traistă un salam, o rolă de cașcaval, o pâine și un bidon cu apă. Plecările spontane au două momente emoționante: când pornești la drum și când te întorci. Întâi apare entuz...