Dana Codori

M-am întâlnit demult cu un cunoscut care m-a schimbat. Nu-mi era amic, ci unul dintre acei cunoscuți despre care crezi că știi totul, dar de fapt nu știi mai nimic. Semăna cu cel mai bun prieten pe care-l aveam, doar că era mai voinic. Fiindcă m-a oprit din drum, m-a strigat și s-a uitat lung și lat la mine, m-am gândit că, respectuos din partea mea, ar fi bine să mă opresc. Oricum nu aveam încotro. Era primăvară timpurie cu urme de zăpadă și soare cu dinți. Hotărâsem împreună cu jumătatea mea să pornim în prima aventură a noastră, astfel că ne trezisem cu noaptea-n cap pentru a prinde trenul de la ora 4 care avea să ne ducă spre prima destinație: Slănic Moldova. Fiind tineri, la început de drum, ne aflam încă în faza de pornire cu lingura și sarea în mâini. Prin urmare, de dragul economisirii, ne-am luat în traistă un salam, o rolă de cașcaval, o pâine și un bidon cu apă. Plecările spontane au două momente emoționante: când pornești la drum și când te întorci. Întâi apare entuz

Au în lumea asta toate lucrurile câte un ”pentru că”; iubirea e din altă lume și se ivește din senin, fără ca să știi de ce, se dă pe față fără să știi cum și te duce, fără să știi unde.  - Ioan Slavici Au adormit în sfârșit! Ah, cât de mult mi-ar plăcea să stăm trezi toată noaptea ca în vremurile de demult. Să ciocnim un pahar de șampanie, să povestim, să râdem și să ne iubim fără grabă, fără teama că facem prea multă gălăgie, fără să fim întrerupți... Într-un cuvânt, fără nicio grijă.  Mie-mi spui? Am aceleași gânduri ca și tine, dar vezi tu, asta am ales amândoi și nu aș da nimic din tot ce avem. Chiar dacă în fiecare seară suntem obosiți, suntem fericiți.  Spune-mi iubitule, ori mai bine adu-mi aminte când am fost ultima oară doar noi doi? A trecut timpul și-mi par atât de departe momentele când puteam pleca oriunde în lume... A fost demult, draga mea. Aproape că nici eu nu-mi mai petrec timpul amintindu-mi pe unde-am cutreie