Dana Codori

Știi acel moment când îți dorești să te poți împărți în două?  Să poți merge în locuri diferite în același timp pentru că amândouă îți plac enorm de mult?   Datorită faptului că divizarea mea fizică este imposibilă, am avut parte de dilema supremă în a mă hotărî ce destinație să aleg pentru vacanța de vară. De data aceasta mi-am dorit să merg în cea mai frumoasă destinație din lume. Dar care să fie? Sunt două țări care îmi plac foarte mult: Grecia și Egipt . Ambele au bucăți prețioase de istorie și legende fabuloase de care m-am îndrăgostit. Dar să vă povestesc cum s-a întâmplat și cum am ajuns să decid între cele două. Vacanță - Christian Tour - Sejur Ca în fiecare an, caut din timp să plec în vacanță cu Christian Tour , fiindcă se știe deja cât de mulțumită sunt de serviciile agenției. De aceea și rezistă în top de 22 de ani, așa-i? Bine, nu datorită mie, ci datorită celor peste 1 milion și jumătate de români care i-au ales tot pe ei. De fapt, e datorită lor, ech

Într-o zi însorită dintr-o vară târzie, pașii m-au purtat sub razele soarelui, alături de ramurile mărețului molid care mi-a șoptit blând să-mi ascult sufletul și să mă las îndrumată de acesta. Am închis ochii și am respirat adânc pentru a putea auzi vocea clară din interior ce mi-a spus jucăușă că undeva, într-un colț de pod, câteva culori, o pensulă și-un canvas îmi poartă dorul. Am urcat repede până-ntr-acolo unde ele mă așteptau liniștite, dar triste. Le-am strâns la piept pentru a-mi auzi inima în care bate eterna iubire ce le-o port, iar acestea s-au înveselit îndată.  Așezate frumos în grădină, m-am abandonat lor: mâinilor mele, pensulelor, canvasului, culorilor, naturii întregi, inimii și sufletului.  Toate au absorbit frumusețea din jur, iar păsările au pornit muzica de pe fundalul acestor clipe magnifice în care creativitatea a luat naștere pentru a așterne pe alb dorințe din adâncuri. Au trecut secunde, minute, ore în care mâinile mele au modelat, iar la final a

ૐ Am căutat în sute de rânduri printre cele mai vechi scrieri, am hoinărit pe tărâmuri inexistente printre ființe inexplicabile, am coborât până în adâncul sufletului printre amintiri neștiute și tot nu am găsit înțelepciunea pe care o caut. Unii mi-au spus că iluminarea e dată doar oamenilor puri, iar eu le-am repetat că îmi doresc doar înțelepciunea de a trăi fără să am ce ierta, fără să îmi umbresc uneori zâmbetele cu tristeți, fără să mai deschid porțile unui trecut din care parcă am cules prea puțină înțelepciune. Se prea poate să-mi fi ridicat standarde cam înalte, însă este o parte din mine care mă roagă adesea să trec peste tot ce nu mi-a plăcut și să mă aventurez în prezent. Caut profunzimea momentelor care nu-mi vor aminti de nimic. Caut să am în simțiri viața, și râsul, și clipa de acum, unde să nu existe trecut sau viitor, ci doar prezent. Am obosit de-atâtea căutări în scrieri care mai mult mă năucesc! Am obosit să știu ce vreau fără să simt! Dis de dimineață un gând