Dana Codori

Mi-a trecut prin cap să caut pe net citate despre amintiri. Ceva filozofic, profund și concret, dar se făcu de-am aterizat total pe alte planete. Cum? Uite așa. Prima căutare m-a dus la 3 Sud Est, pe care amintirile îi chinuiesc. Pe asta pot să o înțeleg, dar a doua căutare m-a trimis pe Marte, mai exact pe ”Lecția Karmică a lunii Martie 2019” care mă întâmpină cu un mesaj cât se poate de...aparte: ”Ferește-te de ideile lui Marte!” cu semnul exclamării cu tot. Buuun. Deci, dacă ce scriu aici nu va rezulta într-o idee bună, să știți că Marte a avut-o. Eu mă absolv de orice vină, și îmi asum doar ideile din latura divină.  🌏🌜⭐🙈🙉🙊 Știți voi vorba aia cum că toate se întâmplă cu un scop? Asta mi-e senzația acum. E ca atunci când te uiți la cer printr-un telescop. Amintiri – 3 sud est – Karma – Martie – Marte. Mi se derulează toate în minte pe bandă rulantă și tare mă mai ”chinuiesc” dacă nu le povestesc.  PS: De la Nietzsche cu-al său Zarathustra îmi ies rime în acest tex

M-am întâlnit demult cu un cunoscut care m-a schimbat. Nu-mi era amic, ci unul dintre acei cunoscuți despre care crezi că știi totul, dar de fapt nu știi mai nimic. Semăna cu cel mai bun prieten pe care-l aveam, doar că era mai voinic. Fiindcă m-a oprit din drum, m-a strigat și s-a uitat lung și lat la mine, m-am gândit că, respectuos din partea mea, ar fi bine să mă opresc. Oricum nu aveam încotro. Era primăvară timpurie cu urme de zăpadă și soare cu dinți. Hotărâsem împreună cu jumătatea mea să pornim în prima aventură a noastră, astfel că ne trezisem cu noaptea-n cap pentru a prinde trenul de la ora 4 care avea să ne ducă spre prima destinație: Slănic Moldova. Fiind tineri, la început de drum, ne aflam încă în faza de pornire cu lingura și sarea în mâini. Prin urmare, de dragul economisirii, ne-am luat în traistă un salam, o rolă de cașcaval, o pâine și un bidon cu apă. Plecările spontane au două momente emoționante: când pornești la drum și când te întorci. Întâi apare entuz

Într-o zi însorită dintr-o vară târzie, pașii m-au purtat sub razele soarelui, alături de ramurile mărețului molid care mi-a șoptit blând să-mi ascult sufletul și să mă las îndrumată de acesta. Am închis ochii și am respirat adânc pentru a putea auzi vocea clară din interior ce mi-a spus jucăușă că undeva, într-un colț de pod, câteva culori, o pensulă și-un canvas îmi poartă dorul. Am urcat repede până-ntr-acolo unde ele mă așteptau liniștite, dar triste. Le-am strâns la piept pentru a-mi auzi inima în care bate eterna iubire ce le-o port, iar acestea s-au înveselit îndată.  Așezate frumos în grădină, m-am abandonat lor: mâinilor mele, pensulelor, canvasului, culorilor, naturii întregi, inimii și sufletului.  Toate au absorbit frumusețea din jur, iar păsările au pornit muzica de pe fundalul acestor clipe magnifice în care creativitatea a luat naștere pentru a așterne pe alb dorințe din adâncuri. Au trecut secunde, minute, ore în care mâinile mele au modelat, iar la final a