Dana Codori

Tenemos tiempo para todo. Tiempo de dormir, tiempo de correr a la derecha y a la izquierda, tiempo de repentir que cometimos errores y tiempo para cometer errores de nuevo, tiempo para juzgar a los demás y absolver nos, tenemos tiempo para leer y escribir, para corregir lo que escribimos, para arrepentirnos de lo que escribimos, tenemos tiempo para hacer planes y tiempo para no respetarlos, Tenemos tiempo para hacer ilusiones para nosotros mismos y para remover las cenizas más tarde. tenemos tiempo para ambiciones y enfermedades, tiempo de culpar al destino y a los detalles, Tenemos tiempo para ver las nubes, la publicidad o algún accidente, tenemos tiempo para desterrar nuestras dudas, para retrasar las respuestas, para romper un sueño y luego reinventarlo, tenemos tiempo para hacer amigos, para perder amigos, tenemos tiempo para recibir lecciones y olvidar después, tenemos tiempo para recibir regalos y no para entenderlos. Tenemos tiempo para todo. No hay tiempo para sólo un

 SuperBlog, această planetă descoperită la data de 1 septembrie 2008 de către un grup de oameni dornici de a explora întreg Universul, reprezintă forța cosmică ce provoacă descoperirea de resurse infinite ale creativității, realizări originale și progres, dar și tulburări neprevăzute ce nasc în locuitorii săi spiritul competitiv; toate acestea contribuind la evoluția poporului a cărui ambiție dintâi este de a se degaja din nediferențiat pentru a se ridica și pentru a tinde către înălțimi cu scopul ca fiecare creator să aibă șansa de a se dezvolta la maximum, cea mai desăvârșită condiție a acestei planete fiind manifestarea. Spiritul nou care suflă de un deceniu asupra omenirii provine de la acest astru, care nu este doar un creator, dar și un explorator de noi constelații ale Blogosferei. Am aflat de SuperBlog în urmă cu doar șase luni și am descoperit un loc primitor în care focul creativității s-a reaprins, împingându-mă spre dorința de a realiza și mai mult sau de a merge și m

Fiecare persoană ce vine în viața noastră este o oglindă şi un învățător, iar scopul lor este de a ne ajuta să vedem aspectele asupra cărora mai trebuie să lucram.  Am înțeles asta când am reîntâlnit-o pe doamna dirigintă. Strălucea prin toți porii, iar zâmbetul ei viu colora totul în jur. Ştii acel zâmbet care te scoate din butoiul cu melancolie? Ei bine, dânsa îl poartă şi îl dăruieşte necondiționat oricui are nevoie.  Cuprinsă de emoții, ochii mei au cerşit o îmbrățişare pe care doamna Ana mi-a oferit-o înainte de a-mi aşeza cuvintele timide înaintea ei. Pur şi simplu ştia.   Trecuseră 20 ani, dar înfățişarea dânsei aproape nu se schimbase deloc. Mă aşteptam să găsesc o doamnă trecută de 50 de ani, dar am întâlnit o femeie chiar mai tânără decât mine. Am întrebat-o în glumă unde ține ascuns elixirul tinereții şi mi-a zâmbit din nou spunând:  - Există Farmec în lume. Dacă ştii cum să-l tratezi, acesta îți oferă esențe minunate care-ți vor păstra sufletul şi trupul tână

Vrei să schimbi lumea? Hai să o facem! De la idee la faptă e doar un pas. Am o viziune care poate aduce beneficii pe termen lung şi totul se rezumă la un proiect, în spatele cortinei căruia este vorba de multă muncă, dedicare şi dorința de a aduce un plus în viața oamenilor. Astfel că, dacă ideea îți surâde şi poți contribui, nu ezita să-mi scrii. Acest proiect începe de la o idee: Ce-ar fi dacă ar exista un loc în care orice individ ar putea avea acces spre dezvoltarea propriilor nevoi sufleteşti? Un loc în care menirea fiecăruia prinde culoare prin educație. Atenție, educația la care mă refer nu se rezumă doar la acumularea cunoştințelor generale, ci şi la dezvoltarea personală. Suntem generații pline de răni şi bagaje inutile. Foarte mulți oameni trăiesc cu regretul că nu şi-au urmat pasiunile, iar acum pare a fi prea târziu pentru ele. Şcoala este un subiect închis, iar cursurile disponibile pun presiune pe timp şi necesită bani mulți. Este nevoie de un loc unde

      -Challenge me and I'll give the best I can. If i fail, I'll learn, but I will never lose.-  Bun. Să zicem că sunt o "vedeată" cu moț în frunte şi vreau să fug în lume, dar moțul e-atât de mare încât aproape oriunde sunt descoperită. Sunt...hm, cine sunt? Nu, nu este o criză de personalitate, ci un exercițiu de imaginație. Ia să aleg un bărbat şi să gândesc ca o femeie. 😁 Adică fără noimă, dar cu rezultat. Cine să fiu? Mie-mi place de Elon Musk, dar omul ăsta nici măcar nu se consideră o vedetă. Să iau un "cântător". Îl iau pe...Fir-ar! Stai să-l sun pe soț să-l întreb. E al naibii de dificil să mă pun în pielea unui bărbat. - Baby, zi-mi o vedetă de sex masculin în pielea căruia să mă pun. - Justin Bieber. (yup, îmi place o melodie de-a lui şi de-atunci mă chinuie) - Râzi tu, râzi Harap Alb, da' eu chiar nu glumesc. Hai zi-mi unul mai select aşa. - De ce nu mă întrebi de o femeie? Mă pui să aleg un bărbat? Ce joc mai e şi ăsta? - Nu e, m

- Ce faci, iubito? - Împuşc păsări. - Păi nu iubeşti tu păsările?  - Stai relax că nu le omor. Gloanțele mele au tranchilizant.  - Ei da! Şi pentru ce le aduni?  - Să le-aduc aici în Bayern. 😁  - Pentru?  - Păi, mă, nemții au inventat jocul ăsta, da' n-au umplut câmpurile cu prepelițe. Cum vine asta?  - Baby, ce tot zici acolo?   - Iubitule, peste tot aici sunt căpuşe. Am citit că inamicul lor numărul unu sunt prepelițele. Măcar aşa virtual să le adun cumva.  (O palmă peste frunte, ochii cruciş, o izbucnire-n râs şi moaca mea mirată.)  - De ce râzi?  - Inamicul sunt bibilicile, nu prepelițele.  - Fir-ar!  Ok, hai să-ți zic defapt care-i treaba. Mă JOC PREPELIX PANO. L-am găsit şi nu mă mai pot dezlipi de el.  - Păi?  - Hai să vezi.  - Wow!   - Îl ştii?  - Nu cred că există cineva care n-a jucat Prepelix prin anii 2000.  Eh, uite-aici m-a făcut soțul să-mi verific existența. Serios, chiar n-am

"- Mi-e dor de mare... Îmi place la mare că eşti curat tot timpul. Marea te spală... - ...şi e sărată, nu? Marea te spală şi te sărează. - Tu ai fost vreodată la mare? - Nu, dar am visat c-am fost. Într-o zi mi-a intrat nisip în ochi şi am plâns toată ziua. - Şi când ai intrat în apă ți-a trecut. - Da şi am visat o căsuță de paie pe plajă în care o să stau şi iarna şi vara. - Şi mai e cineva în ea? - Suntem numai noi. A, şi marea! - Păi şi nu plouă în căsuță când e furtună? - Când e furtună intrăm noi în apă şi ne plimbăm pe val..." (Vama Veche- Dragostea)  - Hai să mergem la mare! - Aşa...pe nepregătite? - Da, chiar aşa. - Este ca o evadare? - Da, fugim de lume şi ne ascundem în mare. - Păi şi unde la mare mergem? - La Mamaia. - Este frumos acolo? - Da. Este locul perfect unde să faci cunoştință pentru prima dată cu marea. - Povesteşte-mi, cum este la mare? - Vei vedea curând, iubito! .... Am ajuns. Este atât de frumos! Nisipul îmi gâdilă tălpi