Iarna-n Baltă și în Dudă


Ceasul bătu douăsprezece și-un sfert.
Cearta obișnuită dintre soții Fridolin și Marghioala Baltă luase sfârșit cam de vreun sfert de oră și-amu boscorodeau de unii singuri. Marghioala izbea-n cratiță făcând lista tuturor sfinților, iar Fridolin se învârtea refugiat în pod. Ca de obicei, amândoi simțeau că s-a umplut paharul. Toți sfinții îl aud pe Fridolin făcând pași mari și, oprindu-se brusc, exclamă: ”Iar vine ăsta să-mi roadă pragul!” Nenea Costache zidarul parcă-și făcu abonament la casa ăstora, dar ce nu știau ei sau ce nu voiau să recunoască, era că în realitate nenea Costache se abonase şi la țuică. Așa se-auzea prin sat că-i bună, dar și-aici era cu două tăișuri. Zidarul ăsta-i ca babele ce ghicesc în cafea, ele pot ghici tuturor numai lor însele nu. Așa și Costache al nostru, zidește tot ce-i stă în cale, iar casa dumnealui face curent. Imediat ce Marghioala deschide scârțâita ușă, teoria se confirmă imediat. Cu glas puternic răgușit Costache Dudă îi spuse femeii în timp ce întră-n casă de parc-ar fi a lui:
- Tu, Marghioalo, tu, da' ce-i bre cu frigul ista? Până și ”viscolul a murit de frig” (1) !
- O murit pe naiba, mai degrabă ți-a intrat matale până la măduva oaselor.
- Lasă-l în pace, femeie! Hai intră și te fă comod colo lângă sobă. Zise Fridolin din spatele nevestei.
Cum reuși să coboare-n liniște din pod numai dânsul știe, căci Marghioalei îi va rămâne un mister de ce atunci când ar trebui ca omul ei să facă mai puțin zgomot parcă tot mai împiedicat devine și invers.
Așezați fiecare-n colțișorul său, din puțul gândirii, Fridolin oftând sparge gheața, nervos fiind și sătul în același timp de tot ascunzișul pe după degete. Căci de-ar mai fi putut înghiți toată povestea ar fi tăcut în continuare, dar de-ajuns de nervos era pentru a se descotorosi de toate cuvintele ce-i rămaseră spânzurate-n gât de când Costache începu' mai des să dea târcoale casei lui. I-o fi fost cel mai bun prieten, însă decise că vremea prefăcătoriilor ar trebui să apună, fiind convins că, așezat pe marginea prăpastiei, doar două posibilități pot fi alese de către tovarășul său: să cadă ori să se trezească.
- ”Să nu ne măgulească patru lucruri: prea marea familiaritate a prinţilor, mângâierile femeilor, râsul vrăjmaşilor noştri şi căldura iernii, căci toate aceste patru lucruri sunt de scurtă durată.” (2) 
Marghioala se opri din învârtit ciorba-n oală, cu ochii mari spre soțul ei, iar Costache, scuturându-și cizmele înzăpezite, parcă ar fi prezis o furtună. Numai că Fridolin își păstră calmul și cu bidonul de țuică-n mână caută prin mormanul de vase nespălate un păhărel pe care-l întinse neveste-sii.
- Ia de spală niște pahare de-astea, muiere, și vino de te-așează aci lângă noi, că-i vreme să luăm seamă de tovarășul Costache care nu se-ndură să-și peticească bordeiul, da' se-ndură a veni la noi pentru oleacă de căldură. Ce, Costache ori nu-i așa? Ce te uiți ca vițelul la poartă nouă de parcă n-ai ști că răbdarea mea are picioare scurte și limbă ascuțită?
- Măi, Fridoline, lasă-mă întâi să-nghit o gură de țuică ș-apoi n-ai decât a-mi umple traista cu morala ta.
Numai bunul Dumnezeu știa ce-l poate aștepta pe sărmanul Costache care dădu pe nerăsuflate tăria pe gât și-apoi oftă adânc.
- Ehe, vezi tu, ”cine cântă vara, oftează iarna” (3). i-o tăiase Fridolin scurt.
- Ce-ai cu mine, bre?
- Uite am multe, berbecule! Căpos te-o mai lăsat Domnu' pe pământ! Ți-am zis astă vară să zidești confortul în casa ta întâi și-apoi în a altora, că doar ”nu te-o întreba iarna ce-ai lucrat vara” (4) Ți-am zis mă ori ba? - și-i trase una peste ceafă de-i sări căciula de lână de pe urechi.
Marghioala se-apropie de Costache mirată ca și cum ar fi fost prima oară când îl văzu.
- Dar ce pățiși, neică?
Nu doar că omului îi lipsea părul, dar pe chelia acestuia ședea o dâră de funingine. Își umplu iar păhărelul cu țuică și povesti:
- Aseară pe la orele douăzeci, îndreptându-mă spre casă, aflai că un noroc orb ședea alăturea de mine. Mătuşă-mea Filofteia mă întâmpină cu gura până la urechi zbierând înaintea mea că iar i-am băut pensia. Dar știți și voi că doar o dată i-am șparlit 10 lei, când am vrut să-i iau flori Mărioarei de la tanti Lenuța, dar fix atunci m-a prins cu mâța-n sac și-mi dădu un toc de bătaie de mă părăsi Mărioara mea pe loc. D-apoi ce mi-ar trebui mie pensia babei când toată vara strâng bănuț cu bănuț ca să o pot recuceri pe mândruliță? Și cum ziceam, mă bătu' norocul pe umăr fix înainte ca mătuşa să m-apuce de haină și mă duse capul s-o iau la sănătoasa prin sat. Nu știu cum, dar baba parcă-și puse baterii în dos că tot în urma mea era.
Și fugeam așa amândoi, până când mă împiedicai de căruța lu' moș Vasile și căzui cu capul drept în raza de batere a flăcării cu care moșul cică pârlea porcu'. Că și-aista își găsi să ardă buruienile de lângă gard pe întuneric zicând că pârlește porcul. O fost mai beat ca mine. Mă ridic repede din șanț și numai ce mă trezesc că tuşa Filofteia mă plesnește peste cap cu șorțul ei și-apoi se-așază lângă moș Vasile și-ncep amândoi a râde de mine că cică semăn cu hoțul ăla din ”Singur acasă”. Deodată simt cum cineva mă bate pe umăr și mă-ntorc zărind-o pe Mărioara clipind din gene și, zâmbindu-mi fermecător, îmi zice că acum semăn atât de bine cu actorul ei preferat, unul Gio Pește (Joe Pesci) și că în sfârșit toate fanteziile ei vor deveni realitate. Mă ia de mână și mă duce la ea acasă unde rămân mască. Mă Fridoline, mă, tu știi ce casă are femeia asta, mă? Are un mișineu de ăla...
- Ce mișineu, mă?
- De ăla, bre, ca o sobă mică cu geam.
- Șemineu, mă!
- Așa, șimineu. Că cică ea nu mai e de modă veche cu sobe de teracotă și burete pe la geamuri. Că venise fiu-su ăla mare, Marcel, ăla de-i școlit la București, și-i făcu un certificat energetic * că cică este el auditor energetic ** atestat la o firmă de-asta mare care se ocupă cu așa ceva. Mi-o mai zis ea Mărioara că i-o făcut Marcelino și o chestie de vedea așa prin pereți pe unde intră frigul și tot cu aia a văzut că țeava de la chiuveta din bucătărie era înfundată.
- Termografie sau termoviziune ***,  Costache! Așa îi zice.
- Da' matale de unde știi, Fridoline?
- Păi știu, băi, c-a trecut Marcel pe la noi de-acum un an și ne-a făcut toate astea de ne-am putut izola și noi mai bine casa, da' ce să ții tu minte? Nu ți-am zis de-atâtea ori că degeaba arunci chirpici pe crăpătura casei? Acu' te faci de râs, ditamai zidarul satului îngheață iarna-n casă.
- Lasă-l Fridoline să termine, că se gată țuica asta înaintea noastră și numai ce n-om auzi continuarea. - zise Marghioala revoltată, dar și curioasă din cale-afară.
- Zi, Costache! Sări la sfârșit că moare nevastă-mea de curiozitate. Te însori ori ba?
- Nu mă-nsor, Fridoline. Zise Mărioara că până nu mi-oi pune casa la punct nici să nu mă gândesc. Cică dacă nu mi-ar fi suflat vântul prin nădragi fix în mijlocul casei, m-ar fi luat de mult de bărbat.
- Păi vezi, bă, de ce trebuia să-ți pregătești casa din timp? Ia zi acu, mai e ”bordeiul străbunicul palatului”? (5)
- O mai fi, dar nu al meu...
- Și care-ți fu' norocu până la urmă? Că tot n-am înțeles.
- Cum care, mă? Păi dacă nu ieșea mătuşă-mea înaintea mea mă mai împiedicam eu de căruță? Şi dacă nu mă împiedicam de căruță îmi mai pârlea nea' Vasile părul?
- Și fără păr pârlit îl mai băgă Mărioara în seamă? - continuă Marghioala rânjind.
- Pân' la primăvară poate o să mai stau pe la Mărioara-n casă! - strigă Costache de cutremură pereții.
- Mai pune-ți pofta-n cui, băi Dudă!

Lui Fridolin îi trecuseră toți nervii. Nici paharul propriei căsnicii nu i se mai părea plin. Nu știa dacă de la țuică sau dacă din cauză că-l compătimea pe tovarășul lui, dar se bucura că nu mai era necesar să-i țină morala despre cât de mult s-a culcat pe-o ureche Costache care acum, la venirea iernii, consumase cu trei căruțe de lemne mai mult decât toți ceilalți care și-au pus casele la punct pentru ca frigul să nu-i prindă nepregătiți.
O ultimă tresărire a conștiinței îl făcu pe Fridolin să se scarpine-n cap în timp ce Costache dădea pe gât țuiculița:
- Prost să fii, noroc să ai! Măi Costache, măi, tu numai de noroc să nu te plângi.

La ceas de seară, Marghioala și Fridolin Baltă hotărâră să zgâlțâie patul în timp ce Costache Dudă tremura sub plapumă și Mărioara Ionescu bea un vin roșu în fața șemineului.


😃


*
Cu ajutorul certificatului energetic, beneficiarul obține date importante privind consumul energetic anual al locuinței, pentru: încălzire, apă caldă menajeră, iluminat, ventilare și climatizare.
** Auditor energetic atestat este cel care se ocupă cu întocmirea auditului energetic. Prin audit energetic înțelegem:
- Determinarea performanțelor din punct de vedere energetic al clădirii, așa cum se prezintă aceasta în momentul în care se face auditul;
- Care vor fi performanțele energetice ale clădirii după reabilitare (denumită și clădire de referință, calculată conform standardelor în vigoare);
- Se analizează mai multe variante de modernizare, atât pe partea de construcții, cât și instalații;
În raportul de audit energetic se menționeză toate variantele studiate și se motivează cea care a fost aleasă.
***
Termografia sau termoviziunea se folosește pentru determinarea  deficiențelor din locuință, cum ar fi:
- determinarea zonelor cu pierderi mari de căldură,
- vizualizarea infiltrațiilor mari de aer exterior (tâmplărie veche);
- se pot vedea conductele înfundate;
- probleme electrice ale diferitelor echipamente.  

Sursă informații: Certificat-energetic24. eu  

1: proverb armean
2: proverb danez
3: proverb aromân
4: proverb românesc
5: definiție aforistică de Girel Barbu




Articol scris în cadrul competiției SuperBlog 2018. proba numărul 13 ”Câte bordeie, atâtea certificate” / Certificat energetic 






surse foto: Certificat energetic

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Călătorie forțată spre Paradis

Succesul are cărămizi - Cei trei purceluşi

Iubirea există în fiecare zi