Dana Codori

Mi-a trecut prin cap să caut pe net citate despre amintiri. Ceva filozofic, profund și concret, dar se făcu de-am aterizat total pe alte planete. Cum? Uite așa. Prima căutare m-a dus la 3 Sud Est, pe care amintirile îi chinuiesc. Pe asta pot să o înțeleg, dar a doua căutare m-a trimis pe Marte, mai exact pe ”Lecția Karmică a lunii Martie 2019” care mă întâmpină cu un mesaj cât se poate de...aparte: ”Ferește-te de ideile lui Marte!” cu semnul exclamării cu tot. Buuun. Deci, dacă ce scriu aici nu va rezulta într-o idee bună, să știți că Marte a avut-o. Eu mă absolv de orice vină, și îmi asum doar ideile din latura divină.  🌏🌜⭐🙈🙉🙊 Știți voi vorba aia cum că toate se întâmplă cu un scop? Asta mi-e senzația acum. E ca atunci când te uiți la cer printr-un telescop. Amintiri – 3 sud est – Karma – Martie – Marte. Mi se derulează toate în minte pe bandă rulantă și tare mă mai ”chinuiesc” dacă nu le povestesc.  PS: De la Nietzsche cu-al său Zarathustra îmi ies rime în acest tex

    Te-am creionat din gânduri, atunci la început Făcându-te frumoasă, cum nimeni n-a văzut. Căsuță minunată, ești tot ce am visat De când citeam povești cu un regal palat. Te conturam adesea cu verde împrejur Cu ochii mari prin care să văd albastrul pur. Cămin născut din visuri ce adevăr devin  Ești locul căruia acum îi aparțin. E magic să cutreier din minte-n realitate Un drum clădit din visuri cu inima cântate.   Acest drum al visului devenit realitate s-a născut în sufletele multora dintre noi încă din vremea pe când eram copii și ne jucam ”de-a mama și de-a tata” pe undeva prin spațiul verde de la bloc ori pe ulița satului. Vizualizam în toată inocența noastră dincolo de ceea ce era real, făcând jocul să prindă magia momentului prezent împletit cu viitorul. Căsuța în care ne purtam jocul făcea ca în ochii noștri tufișul să fie o bucătărie ale cărei rafturi – crengi depozitau toate ingredientele necesare traiului de zi cu zi. Frunzele deveneau așadar z

De unde vine pizza?   Se știe deja că una dintre cele mai apreciate feluri de mâncare ale lumii este pizza. Inițial am crezut că pizza a apărut în Italia, mai exact la Napoli, însă conform Wikipedia, s-au descoperit variante asemănătoare și în Egipt, Babilon și Imperiul Persan, iar istoria ne spune că grecii antici mâncau un fel de pâine plată de formă rotundă deasupra căreia erau puse diferite ingrediente și condimente. Prima menționare a pizzei datează din anul 997, unde este scris, într-un text latin descoperit într-un orășel italian din sud, că un fermier ar fi trebuit să îi ducă episcopului douăzeci de pizza, cu ocazia Crăciunului și a Paștelui - de aici și judecata că pizza este originară din Italia. Departe de mine să dezbat acum istoria pizzei. Am auzit că pizza era mâncarea săracilor, fiindcă este ușor de preparat, se coace rapid și este sățioasă, dar contrazic acest fapt, spunând că pizza a fost de la bun început mâncarea tuturor. Mi se pare cumva că acest fel de mâ

În ultima vreme se dezbate foarte intens tema viitorului. Se dă o luptă de conștientizare a amprentei pe care o lăsăm în urma noastră, care, din câte se pare începe să afecteze din ce în ce mai mult mediul înconjurător. Sunt oameni care lasă urme grave și oameni care se luptă să le repare, oameni care participă intens pentru a asigura omenirii un viitor cât mai bun. Una dintre cele mai bune decizii luate în ultima vreme este Acordul de la Paris. Organizația Națiunilor Unite a decis să facă un tratat privind schimbările climatice, reglementând astfel măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon începând cu anul 2020. Acest acord a fost negociat în COP-21 la Paris, fiind aprobat în data de 12 decembrie 2015. Principalul element al acestui Acord constă în menținerea creșterii temperaturii la nivel global sub 2 grade Celsius, făcând tot posibilul de a ține o limită de 1,5 grade Celsius. Pe lângă asta, fiecare țară a prezentat planuri de acțiune pentru a menține limita poluă

Momentul zero:  când un eveniment, un cuvânt, o melodie, un om sau orice altceva, a devenit o experiență memorabilă care a avut puterea de a-ți schimba total perspectiva asupra lucrurilor și brusc ochii ți s-au luminat privind cu mai mult curaj viața. Îmi amintesc cu nostalgie acel prim punct de pornire, când toate gândurile și viziunile mele au cotit la dreapta 180°.  Eram încă pe băncile liceului. Confuză și dezorientată într-o lume atât de mare despre care cunoșteam prea puține. Voiam să zbor și-mi frângeam adesea firavele oscioare de pământul rece, în dorința naivă de a crede că doar cocoțându-mă într-un copac și aruncându-mă de pe ramurile lui, îmi voi putea lua zborul spre cele mai înalte culmi.  Consideram eronat că dorințele se pot împlini doar punându-le în gând. Credeam că este de-ajuns să le fi recitat ca pe o rugăciune și atât. De fapt le așezam în rame frumos cioplite, le rânduiam cu grijă pe noptieră și rămâneau acolo neclintite adunând straturi de praf până se