Aurora Borealy întră în viața oamenilor minunați

Momentul zero:  când un eveniment, un cuvânt, o melodie, un om sau orice altceva, a devenit o experiență memorabilă care a avut puterea de a-ți schimba total perspectiva asupra lucrurilor și brusc ochii ți s-au luminat privind cu mai mult curaj viața.

Îmi amintesc cu nostalgie acel prim punct de pornire, când toate gândurile și viziunile mele au cotit la dreapta 180°.  Eram încă pe băncile liceului. Confuză și dezorientată într-o lume atât de mare despre care cunoșteam prea puține. Voiam să zbor și-mi frângeam adesea firavele oscioare de pământul rece, în dorința naivă de a crede că doar cocoțându-mă într-un copac și aruncându-mă de pe ramurile lui, îmi voi putea lua zborul spre cele mai înalte culmi. 

Consideram eronat că dorințele se pot împlini doar punându-le în gând. Credeam că este de-ajuns să le fi recitat ca pe o rugăciune și atât. De fapt le așezam în rame frumos cioplite, le rânduiam cu grijă pe noptieră și rămâneau acolo neclintite adunând straturi de praf până se făceau nevăzute. Pur și simplu îmi conturam visuri care nu-mi aparțineau.

 De ce? Pe motiv că, atunci când îmi arătasem întâia oară talentul, mi s-a spus că este o prostie, că sunt prea mică ori că acesta nu mă va duce nicăieri. Și chiar crezusem toate acele vorbe. Dovadă fiind faptul că începusem să caut metode prin care cei din jurul meu să zâmbească falselor mele pasiuni. 

Pe de altă parte, mă furișam. Pe ascuns scriam versuri, păstrând această iubire secretă doar pentru mine. Trăind în dualitate, mă simțeam captivă și trădată de propria-mi viață. 

Ceea ce este tipărit de la naștere în sufletul tău, nu va putea fi șters în veșnicie. 

M-am trezit, așadar, într-o bună zi simţindu-mă total pierdută şi incapabilă să mă bucur de propria viaţă. La modul ideal, știam că ar fi trebuit să mă bucur în fiecare moment de ceea ce eram, de mine… dar acest lucru se întâmpla foarte rar. De cele mai multe ori mă gândeam la ”ceea ce nu sunt şi la ceea ce nu fac bine”. Mi se spunea că natura mea era limitată, iar asta mă supărase într-atât de mult, încât, din toată revolta interioară, luase naștere încă un poem. Se născuse în timpul orei de istorie, la sfârșitul unui caiet dictando. Credeam că voi trece din nou neobservată în evadarea mea așa cum se întâmplase de fiecare dată, dar timpul și sunetul dispăruseră doar pentru mine, pentru domnul profesor însă...

Aveam curând să aflu că trecuse de multe ori cu vederea fuga mea din prezent. Mă cunoștea, iar eu crezusem că sunt invizibilă. S-a apropiat, mi-a luat caietul, apoi s-a dus fără grabă la catedră unde a citit ce am scris. 

Ultima șansă

După ce a terminat de citit, a ridicat ochii din caiet și m-a privit. Inima îmi bătea agitată, gândindu-mă la o mustrare. În schimb, m-a întrebat:

- Îmi poți spune, copilă, ce este Aurora Boreală? 

- Ăăă, rezultatul...coliziunilor dintre moleculele gazoase... din atmosfera Terrei cu particulele încărcate... electromagnetic provenite...ăăă... din Soare. - am zis timidă.

- Tocmai am învățat la geografie. - spuse un coleg 

- Foarte bine, mă bucur că înveți și la geografie. - îmi spuse domnul O., după care s-a adresat tuturor:

- Astăzi vă voi spune povestea Aurorei Borealy. Așadar, 

În toate civilizațiile, Aurora cu degete trandafirii este voiosul simbol al trezirii în lumea regăsită. După noaptea prelungă, care este sora ei cea aducătoare de angoasă și spaimă, Aurora este înfățișată astfel: 

”Nobilă cu ochi de zîmbet și cu mers ușor de fată, 

Și cum vii, o visătoare, rătăcind pe cer așa, 

Tu pierzi una cîte una, stelele din salba ta. 

Te-ai împodobit, frumoaso, cu tot ce-i frumos sub soare 

Și zâmbești cu ochii umezi 

de mărire și splendoare. 

Arătând șireată pieptul, 

dezvelit de-al tău veșmînt

Și din cer aduci lumina și-admirarea pe pămînt.

Norii-n calea ta cu vuiet, 

speriați se-ndepărtează, 

Că tu-i biruiești, stăpîno, cu puterea ta vitează. 

Tu te lupți prin întuneric

cu-ntunericul, și, plină 

Din puterea ta, lumina se renaște din lumină.”  

(Rig Veda I, trad. G. Coșbuc) 

Mereu tînără, neputînd să îmbătrînească sau să moară, ea merge urmîndu-și destinul și vede generațiile succedîndu-se. Este prezentă în fiece dimineață, ca un simbol al tuturor posibilităților, ca un semn al tuturor promisiunilor. Lumea reîncepe o dată cu ea și prin ea ne este oferit totul. Aurora vestește belșug de roade, tot așa cum tinerețea o vestește și pregătește maturitatea rodnică a omului. Simbol al luminii și al plenitudinii promise, aurora nu încetează să închege, în fiecare din noi, speranța.(...) ( text preluat din cartea ”Dicționar de simboluri” - Jean Chevalier / Alain Gheerbrant) 

Lacrimile îmi cereau insistent să le eliberez, dar eu mă încăpățânam. Deși unii colegi nu îndrăgeau poezia, se putea citi emoția pe chipul lor, datorită felului atât de divin în care adesea domnul profesor de istorie ne vorbea. După o scurtă pauză a continuat: 

”Scopul vieții este să îţi creezi o viziune care să te inspire să îţi realizezi propria măreţie personală, transformându-te astfel într-o sursă generatoare de valori pentru această lume.” 

(Bob Doyle) 

Dragi copii, sunteți la început de drum și vreau să țineți minte ceea ce vă spun astăzi. Când cineva vă va spune ”Nu poți face acest lucru!” sau ”Nu ești îndeajuns de bun!” ori când viața vi se va părea prea dificilă, luați în considerare următoarele aspecte: 

Nu vă comparați niciodată viziunea / visele cu cele ale altor persoane. Viaţa nu este o competiţie pentru a afla cine are cele mai măreţe, cele mai îndrăzneţe şi cele mai onorabile aspiraţii. Vă aflați aici pentru a vă trăi propria viaţă. Cum doriți să fie aceasta? 

Fiți asemeni Aurorei Boreale: nimeni și nimic să nu vă oprească din a vă arăta strălucirea! 

După ce a terminat, mi-am eliberat lacrimile. Curgeau șiroaie pe chipul meu. Înțelegeam în sfârșit! Ceea ce este întipărit în sufletul meu, nu va putea fi șters vreodată. 

Din acea zi viața mea a prins un alt contur. Domnul O. m-a împins de la spate să particip la concursurile naționale de poezie, unde am câștigat de multe ori și am acumulat experiență. Acceptasem că pasiunile mele nu vor fi întotdeauna privite așa cum mi-aș fi dorit și renunțasem la o mare parte dintre așteptări, fiind astfel ferită de dezamăgiri inutile. 

A urmat apoi o pauză mare în care mi-am întors privirea spre o altă dorință a sufletului meu: întemeierea unei familii. Rătăcisem la un moment dat firul, dar l-am regăsit într-o bună zi pe când căutam un pandativ care să mă inspire. Îl găsisem pe Borealy . Era perfect, însă la citirea denumirii ”Borealy”, mi-am amintit de Aurora Boreală, de domnul O. , de mine, de ceea ce este tipărit în sufletul meu. Cumva am simțit că ”cineva”, nu știu cine, m-a împins spre acest magazin online de cadouri, fiindcă și mai mare mi-a fost uimirea când am citit că sursa de inspirație a brandului este chiar strălucirea unică a aurorei boreale - un spectacol în sine, discret și grandios deopotrivă care se regăsește în rafinamentul și eleganța tuturor colecțiilor de cadouri și bijuterii*. 

Cumva eram înmărmurită, dar și fericită în același timp. Atunci mi-a trecut prin minte: domnul profesor merită ceva atât de special precum a fost dânsul în acea zi în care mi-a schimbat viața prin blândețea și înțelepciunea cu care mi-a deschis ochii. Știam că urmează ultima dumnealui zi în meseria de dascăl, astfel că am căutat cadouri de pensionare și am găsit o mulțime de cadouri pentru profesori și profesoare dintre care am ales ceea ce a reprezentat cel mai bine acel moment zero din viața mea.  Totul m-a condus spre acest cadou simbolic. Mai bine de-atât nu se putea! 

Imediat după aceasta, am creat un grup de discuții cu foștii mei colegi de liceu, unde am aflat că pentru mulți dintre ei, domnul O. a fost o mare sursă de inspirație. Așadar am plănuit împreună să-i facem domnului profesor o surpriză, organizând o petrecere în care să-i putem mulțumi din suflet pentru avântul pe care ni l-a dat din toată bunătatea dumnealui. 
Ziua cea mare a fost presărată cu zâmbete și emoții, iar cadoul meu l-a surprins într-un mod foarte plăcut, înțelegând total profunzimea darului. M-a felicitat pentru că am mers mai departe cu ceea ce am iubit: scrisul și literatura. Ne-a destăinuit atunci că cea mai mare satisfacție a vieții lui este faptul că a reușit să-și îndrume elevii spre a avea o viață frumoasă urmând calea sufletului. 

Aceasta este povestea unui excepțional om - profesor de istorie, a unei fete care are scrisul în suflet și a brandului Borealy care dăruiește emoții; toți inspirați de aceeași strălucitoare Auroră Boreală care ”zâmbește cu ochii umezi de mărire și splendoare.”
Așadar, Borealy intră în viața oamenilor minunați. 

Articol scris în cadrul competiției Super Blog - ediția de primăvară 

Proba a patra : ”O experiență memorabilă” , Sponsor Borealy.ro 

Surse foto: 1 - fragment din poemul ”Ultima șansă” , autor Dana Codori 

          foto  2 - logo Borealy , borealy.ro

          foto  3 - cadou History of writing & Parker , borealy.ro 

Documentare: Borealy.ro și Dicționar de simboluri -  autori: Jean Chevalier și Alain Gheerbrant