Dana Codori

Telefonul fără fir  (comedie – în felul ei) PERSONAJELE:  Mitică, Ionel, Titi, Radu, Didina, primarul, Anica Pe alocuri săteni, orășeni Mitică : înalt, voinic, poartă o vestă împletită de la mamaia Ionel : prieten din copilărie cu Mitică, scund și gras Titi : vărul lui Ionel, brunet vopsit cu șuvițe, îmbrăcat mereu în trening, iubitor de vin  Radu : prieten cu Mitică, Ionel și Titi, chel, artist, mai exact desenator Primarul : el cu treaba lui Didina : vecina bucătăreasă a lui Mitică, îmbrăcată mereu în halat înflorat și șorț de bucătărie Anica : iubita lui Mitică Actul I Acțiunea se petrece pe ulița satului, în fața porții lui Mitică după ce o furtună puternică a rupt firele de curent. Decorul: pe jos crengi rupte, o bancă veche de lemn, gard vopsit cu albastru, în spate o casă țărănească Mitică stă tolănit pe banca de lângă poartă. Ionel apare din dreapta. Mitică : S-a întâmplat! Ionel : Ce? Mitică : Furtuna m-a n

...am venit acasă și l-am întrebat pe tata de ce nu repară mașini din alea care nu merg cu apa aia murdară, cred că motorină sau benzină îi zice. Nu mai știu. La școală doamna a spus că astea cu care merg mașinile fac rău la mediul înconjurător și eu nu vreau să nu mai fie lumea, pentru că natura se îmbolnăvește și moare și apoi nu mai putem trăi. Tata a zis că nu este posibil ca mașinile să poată să meargă fără motorină. Nu mai vreau să fiu fotomodel! Când o să fiu mare o să construiesc o mașină care să nu facă rău la lume și care să arate ca mașina aceea frumoasă de la guma turbo și așa nici tata nu o să mai vină acasă cu miros urât și cu mâinile negre. ... peste trei luni va fi lansat în România primul SUV electric Mercedes-Benz EQC .   În curând va fi Ziua Pământului și simt cumva că acest eveniment celebrează totodată și dragostea pentru singurul loc din Univers pe care îl știm ”acasă”: Planeta Pământ. Îmi amintesc că, undeva prin copilăria mea, visam că voi face chi

M-am întâlnit demult cu un cunoscut care m-a schimbat. Nu-mi era amic, ci unul dintre acei cunoscuți despre care crezi că știi totul, dar de fapt nu știi mai nimic. Semăna cu cel mai bun prieten pe care-l aveam, doar că era mai voinic. Fiindcă m-a oprit din drum, m-a strigat și s-a uitat lung și lat la mine, m-am gândit că, respectuos din partea mea, ar fi bine să mă opresc. Oricum nu aveam încotro. Era primăvară timpurie cu urme de zăpadă și soare cu dinți. Hotărâsem împreună cu jumătatea mea să pornim în prima aventură a noastră, astfel că ne trezisem cu noaptea-n cap pentru a prinde trenul de la ora 4 care avea să ne ducă spre prima destinație: Slănic Moldova. Fiind tineri, la început de drum, ne aflam încă în faza de pornire cu lingura și sarea în mâini. Prin urmare, de dragul economisirii, ne-am luat în traistă un salam, o rolă de cașcaval, o pâine și un bidon cu apă. Plecările spontane au două momente emoționante: când pornești la drum și când te întorci. Întâi apare entuz

Ei bine, dragii mei dragi, a venit timpul! Pe 1 Martie se dă startul ediției de primăvară a celei mai tari competiții din blogosferă, iar eu doresc să particip din nou. Dacă nu ați aflat până acum despre acest concurs, vă invit să intrați  aici   pentru a citi despre ce este vorba și eventual să vă înscrieți. A mai rămas puțin! Pe scurt: SuperBlog este un concurs de blogging creativ. Se dau câțiva sponsori care propun probe, scrieți și puteți câștiga. Nu este obligatoriu să participați la toate probele, dar totuși, dacă doriți să fiți finaliști și să luați unul din premiile mari, condiția este participarea la absolut toate probele. Pentru primii trei din clasament se oferă: Locul 1 – 2000 lei Locul 2 – 1000 lei Locul 3 – 500 lei De ce să participi? - îți testezi abilitățile de scriere - cunoști oameni noi și legi prietenii - îți pui în valoare talentul - înveți să scrii după cerințe - poți câștiga premii de la fiecare sponsor - poți obține un loc pe podium -

Salut! Sunt eu, travel blogger, adică un om care scrie despre ceva. Locuri din lume, călătorii, alea, alea. Înțelegi? M-auzi? A, da, stai că scriu, nu vorbesc! La școală profa de română zicea să scriem până revine și-apoi ne punea să numărăm cuvintele. Dacă mai erau multe minute până la pauză, număram literele. De aia mă exprim mai bine-n scris decât în vorbit, că nu sunt un om multifuncțional, dar SUNT și-atât. Ah da, știu să mă și autosabotez așa că dacă-mi dau cu bâta-n nas în loc s-o dau în baltă, râzi și tu pe mut ca să nu te-aud, chiar dacă practic n-am cum să te-aud, dar din punct de vedere spiritual cică sufletele se-aud de la mii de kilometri distanță și tare mi-e teamă că cine știe... Dacă o fi adevărat? N-am auzit nimic până acum decât propriile-mi gânduri care și-acum fac zarvă în capul meu. Ce zic? Păi  o jumătate îmi tot repetă că Revelionul nu există, o jumătate se ceartă cu astea primele și cealaltă jumătate mă face să mă gândesc la Christian. Între no

Se apropie Black Friday și e timpul să scriu și despre această zi pe care din ce în ce mai mulți oameni nu doresc să o piardă fiindcă este ziua în care totul este redus semnificativ. Black Friday (din engleză Vinerea Neagră) este denumirea informală a zilei care urmează după Ziua Recunoștinței în Statele Unite , și care deschide sezonul de cumpărături de Crăciun. Termenul ”Black Friday” a apărut pentru prima dată în Philadelphia și a însemnat blocaje grele de trafic vineri, după Ziua Recunoștinței. Interpretarea modernă a acestui termen în limba engleză este mai pozitivă - este asociată cu idiomul ”în negru” (adică ”echilibrul pozitiv”, spre deosebire de ”în roșu”), ceea ce înseamnă că mulți vânzători ”vor fi în creștere” în această zi. Deoarece Ziua Recunoștinței este a patra zi de joi din noiembrie, Black Friday este în ziua de vineri de după ea, și are loc în fiecare an între 23 și 29 noiembrie. (info: wikipedia) ”Potrivit unui studiu GPeC, 7 din 10 români din me

În Paradis m-aș duce, dar e prea devreme. În pat să dorm, să visez, să număr oi înainte...m-aș duce, dar iar e prea devreme.  M-aș mai duce undeva în State să văd cum e pe-acolo, dar mi-s mici copiii și până or crește cine știe cum o mai fi și ce-oi mai dori.  Am găsit alaltăieri un program de Work and Travel în Statele Unite ale Americii, de aia mă gândesc, dar iată cum ”the american dream” a zburat pe lângă mine. Păi de-oi fi știut acum câțiva ani direct spre într-acolo zburam.  Aș fi dat o vară de umblat hai hui pe un schimb de experiență?  Clar, dar stai. E un semi schimb de experiență, că m-aș fi dus doar eu.  Dar cum ar fi fost să fi venit în locul meu un americano vero?  Hmm, interesant, dar numai dacă l-ar fi întâlnit pe vărul Emi sau Emu cum îmi place să-i spun. Americanul s-ar fi distrat cu el până la extrem. L-ar fi dus la bungee jumping cu siguranță.  Așa este Emi. Dacă-i spui că viața-i gri, te pune imediat pe culoare să simți că trăiești .  Odată a fo