Vacanță în mod ideal cu partenerul AutoGedal

Mi-a trecut prin cap să caut pe net citate despre amintiri. Ceva filozofic, profund și concret, dar se făcu de-am aterizat total pe alte planete. Cum? Uite așa. Prima căutare m-a dus la 3 Sud Est, pe care amintirile îi chinuiesc. Pe asta pot să o înțeleg, dar a doua căutare m-a trimis pe Marte, mai exact pe ”Lecția Karmică a lunii Martie 2019” care mă întâmpină cu un mesaj cât se poate de...aparte: ”Ferește-te de ideile lui Marte!” cu semnul exclamării cu tot. Buuun. Deci, dacă ce scriu aici nu va rezulta într-o idee bună, să știți că Marte a avut-o. Eu mă absolv de orice vină, și îmi asum doar ideile din latura divină. 

🌏🌜⭐🙈🙉🙊

Știți voi vorba aia cum că toate se întâmplă cu un scop? Asta mi-e senzația acum. E ca atunci când te uiți la cer printr-un telescop. Amintiri – 3 sud est – Karma – Martie – Marte. Mi se derulează toate în minte pe bandă rulantă și tare mă mai ”chinuiesc” dacă nu le povestesc. 

PS: De la Nietzsche cu-al său Zarathustra îmi ies rime în acest text. 

Amintiri

Se făcea, în primăvara unui an, fix în luna Martie, să ne pricopsim, eu și încă vreo trei, cu minunata idee de a face un tur al României. Fără să ne gândim, planul era bun, frumos, elegant – două cupluri, patru oameni, o mașină și o țară de vizitat în lung și-n lat. În ziua plecării, surpriză, ne-am diminuat. Iubita celuilalt dâns a decis, pe nepusă masă, cum c-ar fi mai potrivit ca ea să rămână acasă. Așa spuse el, însă noi citisem altceva pe fața lui unde stătea tolănită o mare grimasă. Ne-am îmbarcat așadar la bordul unei mașini roșie, pe nume Logan, fără servo-direcție, dar machiată cu un pic de auriu-ruginiu, adică pe românește un fel de căcăniu. N-avea dânsa gusturi bune, dar noi o acceptam așa cum era, ca să fiu mai filozoafă: fie lumea cât de rea, ne plăcea, nu ne plăcea... atât ne permiteam. (”Este extrem de frustrant să citești o frază și să nu se termine așa cum te-ai cartof” - Charles Baudelaire)

Ei bine, am pornit la drum entuziasmați, mai puțin Georgel, care era căzut pe gânduri, trântit de furtuna neașteptată, dar orișicum ne puteam deplasa foarte bine și cu un picior în groapă. Pentru că era mai aproape, ne îndreptam spre Valea Prahovei, acolo unde, din turuiturile nestăpânite ale iubitului meu, am aflat că se află de toate: castele, palate, munți și ape binecuvântate.

Pe drum, așa cum se întâmplă adesea, erau nenumărate persoane care făceau autostopul, iar noi, deși aveam loc, nu vedeam care ar fi fost scopul să ne oprim din drum fiindcă ne grăbeam oricum.

Pe lângă faptul că, în acea primăvară nemaipomenită, am luat cu noi un portbagaj plin cu haine și mâncare, ce ne-ar fi ajuns o lună întreagă și pentru care mi-am însușit apelativul de ”țăcănită”, aveam o impresie că pe bancheta din spate a mașinii luasem cu noi și un copil, pentru că Georgel al nostru începuse la un moment dat să plângă cu sughițuri. Și e bine să plângi, să te descarci, să spui ce ai pe inimă, dar avea omul un stil...! Ideea e că noi ne așteptam ca cei 250 km până la destinație să fie presărați și cu niscaiva voie bună și nu cu un fel ciudat de râs cu plâns, după cum e vorba: o combinație de balegă de mânz. Noi râdeam pe sub mustăți, Georgel o înjura pe Ana, că-i rupse inima-n bucăți. Dar fie, am trecut peste asta și ne-am dat toată silința să-i fim alături prietenului nostru drag, mai ales iubitul meu pribeag care încerca să-l înveselească povestindu-i despre Sinaia și toate câte-om face acolo.

Prima destinație, era bineînțeles Castelul Peleș cu-al său Pelișor, dar până acolo ne-am întâlnit pe drum c-un mâțișor care în dorința lui de a traversa șoseaua, a devenit debusolat, iar secunda următoare a fost așa: frânat – speriat - hodoronc-tronc – panicat. Noi n-am pățit nimic, nici pisoiul ăla care era mare și a fugit, doar că mașinuța noastră machiată nu a mai pornit.

După ce ne-am calmat, după cum ne e tradiția, am sunat un prieten, care a sunat un prieten, care a sunat la rândul lui un mecanic de prin zonă și astfel am aflat că motanul ăla mare și frumos ne-a dereglat ceva pe la motor, fir-ar el de blănos! și fir-ar el de conducător care n-a avut instinctul animalic de a-și echipa mașina cu un scut metalic. Aici intervine Karma care ne-a plătit-o bine fiindcă nu ne-am dat seama că am fi putut și noi ajuta pe cineva care cine știe de cât timp stătea pe marginea șoselei, făcând autostopul. Iată-ne, așadar, pe marginea drumului, 3 în sud est-ul României, în timp ce ne priveam Loganul urcat pe o platformă! Ionuț privea spre mașina lui, însă mașina nu îl privea pe Ionuț. Pleca nepăsătoare și se pierdea în zare, iar pe fundal se-auzea din mintea iubitului meu o faimoasă cântare: 

Ne-am gândit atunci toți trei că de-am fi avut un suport de biciclete, n-am fi rămas pe stradă a nimănui și singurei. Era pustiu și ne simțeam ca pe Marte, fără nimeni în jur toate speranțele noastre erau moarte.  Dar, după vreo trei sferturi de ceas, în bunăvoința dumnealui, mecanicul auto s-a întors după noi și, ca să scurtez povestea, am primit îndată vestea că paguba nu era mare și că există o rezolvare. Un fapt fundamental a fost existența magazinului AutoGedal, de unde mecanicul ne spuse, pe tonul său italic, că tocmai achiziționase numeroase produse destinate mașinilor, printre care și un scut motor metalic, pe care bine-ar fi să-l punem mașinii pentru a-i proteja organele interne de toate animalele externe. Fericiți cei fericiți – sau cum era vorba.

La Sinaia am întârziat cu vreo jumătate de zi (exagerez numai puțin) unde, am decis, pentru a ne răcori, să schimbăm vizita inițial plănuită și să urcăm până la Piatra Arsă pentru a vedea totodată și șoseaua îndelung lăudată de peste Bucegi. Am urcat cu greu până sus (servodirecția bat-o vina), unde ne-am parcat mașina, după care am luat-o pe jos până am întâlnit telecabina care să ne ducă la Babe și înapoi. Când ne-am întors, un domn voinic se chinuia să-și pornească automobilul, iar noi, cu lecția învățată, i-am oferit ajutor imediat, după care am pornit la vale cu mașina domnului agățată de cârligul nostru de tractare. N-om fi avut noi de la început scut de protecție pentru motor, dar un cârlig de remorcare aveam iar sentimentul de a ajuta era extrem de pătrunzător. 

După această peripeție vacanța noastră a devenit și mai interesantă. Ana s-a răzgândit și a adus-o tăticul să se împace cu Georgel și după ce a doua zi ne-am plimbat romantic de mână prin castel, ideea de a face un tur al României a căzut fiindcă locul în care ne aflam era extraordinar de frumos și plăcut. Ne-am cazat la o pensiune, am luat parte la un foc de tabără, ne-am rătăcit prin pădure, am rămas la un moment dat fără benzină, ne-a fugărit un cocoș care ședea pe o găină, o haită de câini curioși ne-au încercuit, iar noi ne-am speriat crezând că-s furioși și-am fugit mâncând pământul, dar când colo, ce să vezi, erau jucăuși și prietenoși.

A fost o vacanță cool, însă ce vreau să vă mai spun este că dacă vă plac ieșirile spontane, indiferent dacă-s spre mare sau montane, echipați-vă mașina de la bun început, protejând-o pe ea și pe voi totodată, fiindcă nu se știe niciodată ce se poate întâmpla ori pe cine ați putea ajuta. 

Spuneam mai sus că un fapt fundamental a fost existența magazinului AutoGedal, ei bine, dragii mei, găsiți pe site la ei de toate: cârlige de remorcare, de rămâneți blocați pe vreun munte într-o parcare, scuturi metalice de motor care protejează mașina într-un mod corespunzător, cutii de portbagaj pentru atunci când ”țăcănita” are vreun decalaj, suporturi de biciclete să nu rămâneți pe drum ca un sticlete, dar și să vă plimbați prin păduri ca niște adevărați trubaduri (așa mai poetic), remorci auto și accesorii pentru cârlige de remorcare și iată veți fi pregătiți de îmbarcare. 

De pleci la drum cu un autovehicul, așa cum am pus titlul, 

vei avea o vacanță într-un mod ideal dacă-ți iei ce trebuie de la AutoGedal. 

V-am pupat! 

 Articol scris în cadrul competiției Spring SuperBlog 2019

Proba a opta : Peripeții (cool) pe 4 roți 

Sponsor AutoGedal / autogedal.ro

surse foto: Pagina Facebook AutoGedal

sursă video: YouTube 

N&D - Vino la mine * Video prezentare AutoGedal